Mi-am propus să evit orice postare despre politică până după decizia CCR şi, implicit, după întoarcerea lui băsescu la Cotroceni. Pentru că, după cum arată lucrurile acum, acesta va fi deznodământul celui mai agitat şi straniu moment din perioada postrevoluţionară. Pe zi ce trece am tot mai puternică senzaţia că am fost, cu toţii, martorii unei piese de teatru absurd, ai cărei protagonişti nu sunt cei de pe scenă şi al cărei scenariu nu-l cunosc nici măcar cei care au jucat în ea.
Până atunci, însă, mă uit la ştiri şi încep să întrevăd din ce în ce mai vizibile semne ale unei restructurări a ţării, asemănătoare cu cea de după o ocupaţie sau de după schimbarea violentă a unui regim politic. Doar că, spre deosebire de cazurile tipice, din istorie, în care procesul este declanşat de “cei noi”, care încearcă de demanteleze structurile vechii orânduiri, pentru anihilarea oricărei posibilităţi de revenire a acesteia, la noi ofensiva aparţine reţelei fibrilare instituţionale de la noi, ţesută cu grijă în ultimii 8 ani. Pentru că tot au lansat în spaţiul public românesc termenul “restauraţie”, adevăraţii artizani ai ei sunt cei care, slăbiţi temporar de schimbarea de guvern şi de valul imens de impopularitate, încearcă acum, printr-o agresivitate crescută, să restaureze inluenţa regimului care i-a emanat.
N-am trăit perioada de instaurare a comunismului în România, dar din câte am citit, perioada seamănă extrem de mult cu cea de acum. Cohorte de procurori debarcă în fiecare localitate din ţară, bat la porţi sau îi cheamă pe oameni la statul major instalat în primării, îi interoghează şi-i intimidează, pentru a le băga minţile în cap. Telefoanele se ascultă mult mai mult decât pe vremea comuniştilor. Oamenii au reînceput să vorbească în şoaptă, vecinii să se ferească de vecini. La televizor, un nene, persoană particulară, până una-alta, ameninţă chestori, miniştri, primari, judecători. Oamenii de rând văd cum cei pomeniţi ieri, sunt chemaţi azi la parchet. Frica se răspândeşte prin televiziune, intră ân venele norodului şi începe să paralizeze orice tentaţie de a-şi apăra opţiunea pentru schimbare. Dacă un ditamai chestorul e aruncat în vâltori penale doar prin simpla menţionare a lui de către un individ, ce-ar putea păţi cetăţenii de rând care ar avea curajul să-şi susţină public alegerea făcută pe 29 iulie? Dacă miniştri îşi dau demisia, pentru a putea merge nestingheriţi la procuratură, ce şanse au primarii să înfrunte cu curaj presiunile crescute ale celor care vor să restaureze influenţa regimului până în ultimele capilare ale ţării? Chiar dacă nu mai folosesc dube şi cătuşe, sistemul a rămas acelaşi: sunt “ridicate” fotomodele sau nane Marii, sunt “convocaţi” primari şi oieri, ca să explice stăpânirii cam ce gânduri au şi cam cum le-a stat sufletul la referendum. Fiecare din cei care nu au stat acasă din laşitate, începe să audă şi-n somn “Nu ştiu dacă e bine, române!”. Şi cred că au alat şi copiii ce urmează după un astfel de avertisment!
Exact ca pe vremuri, în loc de Moscova, avertismentele vin acum de la Bruxelles, Berlin şi Washington. “Sprijiniţi restauraţia puterii lui băsescu sau o s-o păţiţi.” Suntem ameninţaţi voalat, prin intermediari, că o să fim scoşi din Europa, de pe Terra, exilaţi pe Pluto, după ce vom fi bătuţi la tălpile goale cu şosete pline cu nisip ud. Tot felul de emisari sosesc la Bucureşti, pentru a arăta naţiunii că nu e bine ce face, că noul drum pe care şi l-a decis pe 29 iulie nu e bun, nu, nu, şi e cazul să-şi reconsidere poziţia, să-şi “restaureze” bunul-simţ care ar trebui să îi spună că nu e bine ce crede ea, ci doar ce decid alţii. Mai ales când ăştia, alţii, au pâinea şi cuţitul. Şi goarna!
De câteva săptămâni, privesc cu stupoare o naţiune asediată atât din interior, cât şi din exterior, pentru a se răzgândi şi pentru a reveni ascultătoare sub biciul boierului, că numai el ştie împărţi dreptatea şi bunăstarea. Românii n-au excelat niciodată nici în curaj, nici în perseverenţă, nici în verticalitate. A avut momente de răbufnire, dar nu i-a pasionat niciodată rezistenţa colectivă împotriva proceselor de destructurare. E de aşteptat ca, foarte curând, tot entuziasmul de a se vedea scăpaţi de unul dintre cele mai deformante regimuri pe care le-au suportat, să se transforme într-o retragere “strategică” în siguranţa dată de neimplicare şi de acceptare a ceea ce pare de neclintit.
Ceauşescu a dispărut de pe scena istoriei pentru că au ieşit în stradă câteva zeci de mii de oameni. băsescu începe să pară imuabil, deşi 7 milioane şi jumătate au ieşit la vot împotriva lui. De unde şi senzaţia că o dictatură e ceva mai bună decât democraţia, pentru că poţi să scapi de ea mult mai uşor.
***
Dacă ţi-a plăcut, poate te-ar interesa şi aceste articole:
– scenarii
– motivele MELE pentru care voi vota DA
– ca o placă stricată
– TB nu mai vrea “să vorbeşte” cu poporul
– alo, staţi liniştiţi la locurile voastre!
– hai cu bomba nucleară!
– referendumul nu e despre ceilalţi
– manipulare la tot neamu’
– vara asta se poartă alba-neagra
– ne dezbrăcăm în pielea goală
– mai alb nu se poate
– de bună voie şi nesiliţi de nimeni
– e lovitură de stat, monşer, parol!
– cine seamănă vânt, culege furtună
***
Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.
Citez din textul articololului:
“Exact ca pe vremuri, în loc de Moscova, avertismentele vin acum de la Bruxelles, Berlin şi Washington.”
Si de unde ati vrea sa vina avertismentele?
Nu ne-am tot “chinuit” sa “intram in Europa” de la revolutie incoace?
Catre ce “punct cardinal” ati vrea sa “isi intoarca Romania fata”, daca nu spre vest?
Eu as vrea ca romanii sa fie lasati sa decida singuri cam pe cine vor in fruntea lor. Si, in general, nu prea agrrez ordinele venite de la patroni de autostrazi, mine de aur sau zacaminte de gaze de sist. Si Irakul tot primeste lumina de la apus in ultimii 10 ani! Tot asa, de dragul democratiei!
Cu asta trebuia sa incep : te felicit pentru parea ta : curata cinstita sincera obiectiva si adevarata , ma bucur ca existi ! si ca esti alaturi de noi si te asigur ca si eu sunt alaturi , numai impreuna vom invinge ! Asa sa ne ajute Dumnezeu , cred ca avem nevoie de el mai mult ca niciodata.
Este halucinant ce ni se intampla , ma intreb : nu se gaseste nimeni chiar nimeni care sa se planga la inaltele , noile , porti / guvern, ong , societate civila/ ce se intampla de marsaviile parchetului , de minciunile omului de la garaj si a slugilor lui ,de presiunile ce se fac pe toate planurile ca sunt semne se incalcare a democratiei si a drepturilor omului ? Sunt televiziuni partenere cu mari trusturi de afara de ce nu fac un material cu sinteza evenimentelor si sa le transimita sa se vada clar ce se intampla la noi ? Am convingerea ca totusi nu ne vom lasa calcati in picioare . Din ce se petrece pe zi ce trece devin din ce in ce mai antiamerican si antieuropean mie sarba vazand cum calca peste u n popor pentru interesele lor meschine!
Procurorii au dat dovada de exces de zel, clar! Stenogramele convorbirilor telefonice de asemenea nu trebuiau folosite!
Privim spre vest caci asa am dorit cu totii, catre Moscova ne-am aliniat destui ani-nu mai vrem, referendumul nu ne-a schimbat opinia. Sa reorganizam un nou referendum: mai vrem ori ba in UE? Vrem? Atunci avem nevoie de UE si pentru o supraveghere a clasei noastre politice, indiferent de culoarea ei, caci fiecare a calcat in strachini. Poate nu tot timpul a fost evident lucrul asta. Si Basescu a facut tot felul de gafe in politica externa dar noii guvernanti se intrec cu gluma.
Nu-mi plac si nu am incredere in oamenii care conduc USL-ul iar faptul ca au accelerat lucrurile , schimband mereu regulile jocului, de-a dreptul ma sperie.