TB nu mai vrea “să vorbeşte” cu poporul

După ce a jucat câteva zile rolul neînfricatului care luptă cu toată lumea, în pofida sorţilor care îi prevedeau înfrângerea, ieri, TB a decis să dea cărţile pe faţă şi să ceară susţinătorilor săi să boicoteze referendumul. După ce 8 ani s-a bătut cu poporul lui în piept, invocându-l de fiecare dată când vroia să-şi legitimize derapajele, acum s-a decis. Importanţi nu sunt românii, ci doar aceia care, din varii motive, sunt gata să-i cânte în strună până la moarte. Şi nici aceştia nu sunt valoroşi decât dacă stau acasă în ziua plebiscitului. Adică să facă ce ştiu ei cel mai bine: nimic! Aşa cum au făcut la Revoluţie sau în toată perioada comunistă! Să stea în case şi să dea din gură! Aşa au luptat pentru democraţie şi atunci şi acum.

Noi n-am fost capabili de un ’56, ca ungurii, sau de un ’68, ca cehii. Noi am rupt ultimii blestemul comunist. Şi atunci, n-am făcut-o pentru că muream de dragul democraţiei (o noţiune abstractă pentru 99% dintre români), ci de foame! Pentru că ne săturasem de întuneric, de frică, de frig. Chiar şi aşa, prea puţini au fost cei care au avut curajul de a ieşi în stradă, de a lupta. Restul, la televizor! Exact ca astăzi!

TB exploatează cu măiestrie câteva tare ale unei părţi importante a populaţiei mioritice: neimplicarea reală, amorţeala, delăsarea şi, de ce nu, laşitatea. Dacă adaugi la asta ameţirea altora cu minciuni manipulatorii, devine descifrabilă reţeta pe baza căreia a reuşit regimul Băsescu să se menţină la putere 8 ani şi, după cum se pare,  încă doi ani de acum încolo.

Totuşi, chiar şi pentru fanii lui speriaţi de bombe (comuniste, desigur), ar trebui să ridice semne de întrebare această manevră îndreptată împotriva celei mai democratice expresii a voinţei unui popor: referendumul. Să urli despre lovitură de stat, despre atac la adresa statului de drept şi a democraţiei şi, în acelaşi timp, să îndemni oamenii să boicoteze forma supremă de democraţie participativă, care ar fi putut pune punct derapajelor invocate de tine, nu e doar o dovadă de inconsecvenţă (a câta?) ci şi un semn clar că totul a fost un circ de faţadă, destinat nu apărării valorilor unei societăţi civilizate ci a propriului scaun şi, implicit, a celor care te-au secondat atâţia ani.

Aşa cum e firesc la noi, toţi cei care au profitat de capacitatea lui TB de a valorifica naivităţile românilor, îi rămân fideli. Mai ales că, acum, e şi singura lor şansă de a nu sfârşi inculpaţi pentru toate hoţiile şi ilegalităţile din ultimii ani. Aşa că secondează fără nicio urmă de coloană vertebrală laşitatea prezidenţială. Dar nu e prima dată când PDL-ul dă dovadă de mult “curaj”. Este singurul partid (cred că din lume, nu doar de la noi) care nu şi-a votat guvernele, atunci când acestea se confruntau cu moţiunile de cenzură. Şi în Parlament au preferat tactica inactivităţii., cea a non-combatului, ştiind că ascunsul în gaură de şarpe le va aduce mai puţine daune de imagine decât înfrângerea.

Aceeaşi strategie şi acum, la referendum. De ce să iasă în ring, conştienţi că vor mânca bătaie? Mai bine nu se prezintă, pentru că anularea meciului este mult mai puţin dureroasă decât K.O.-ul. Ei rămân cu dinţii întregi, şi cum onoare n-au avut niciodată, fără nimic şifonat.

Victorie prin neprezentare, iată o inovaţie politică românească, demnă de a fi exportată în toate acele democraţii care ne-au obligat s-o promovăm.

PS. Iată ce spunea în 2007, TB:  „gestul unor oameni politici iresponsabili care îndeamnă românii să nu se prezinte la un moment în care pot decide este discutabil şi mi-a creat sentimentul că mulţi dintre oamenii politici importanţi au un nivel de responsabilitate scăzut. Regretabil, pentru că ori au deţinut, ori deţin funcţii foarte înalte în statul român.”

***

Dacă ţi-a plăcut, poate te-ar interesa şi aceste articole:

alo, staţi liniştiţi la locurile voastre!
hai cu bomba nucleară!
referendumul nu e despre ceilalţi
manipulare la tot neamu’
vara asta se poartă alba-neagra
ne dezbrăcăm în pielea goală
mai alb nu se poate
de bună voie şi nesiliţi de nimeni
e lovitură de stat, monşer, parol!
cine seamănă vânt, culege furtună

***

Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Imaginea de luptator, viteaz care nu se da la oparte din calea luptelor.. LOL O imagine fabrica de el si intarita de interesel celor din jur. Am inceput sa citesc cartea lui Marius Oprea. Se vede de la o posta ca stilul lui basescu nu e doar de cand a devenit om politic, vezi doamne. Asa a fost de tanar pana acum. S-a pus bine cu puternicii zilei ca sa poata face exact ce era in interesul lui si doar al lui. Adica bani si dominatie. „eu va rezolv iar voi imi tineti spatele si inchideti ochii”. Cumva mafioteasca atitudine. El nu pleca la nicio “lupta” decat daca stia ca e deja castigata.
      Iar de la Anvers a fost rechemat nu pentru ca i se terminase misiunea, ci pentru ca si-a bagat mana in banii/valuta statului roman. Nimic nou, nu-i asa? Iar in raportul de atunci, in care cere mila si indurare, veti regasi stilul de acum: „eu sunt bun, cat am facut eu pentru voi, iar voi sunteti aspri cu mine si nu ma apreciati”.