Într-o țară în care toată lumea se plânge că nimeni nu respectă legile, și de aceea merg lucrurile cum merg, în realitate, cei mai mulți oameni gândesc astfel:
– nu contează dacă X a încălcat legea, nu trebuie sancționat pentru că: și alții o încalcă / el e un om bun în general / alții scapă cu încălcări mai grave / mie nu mi se pare anormal ce-a făcut
– nu contează dacă Y n-a încălcat legea, trebuie pedepsit, pentru că: mie nu-mi place ce-a făcut / nu-mi place de el / știu de la cineva că, acum 5 ani, a făcut ceva ilegal
Pe scurt, ”nu mă interesează dacă a greșit sau nu! Dacă mie îmi place persoana/instituția, trebuie trecut cu vederea, dacă nu îmi place, pedeapsa să fie exemplară!” Ei bine, dacă oamenii au dreptul să fie cât de subiectivi vor, un demnitar chemat să respecte legea nu-și permite acest lux. Cu toate riscurile.
O simplă statistică a amenzilor propuse de mine
Am făcut o statistică. Sigur, nu mă aștept ca ea să-i oprească pe cei care mă bălăcăresc pe posturi şi pe fanii lor care mă înjură şi mă ameninţă cu moartea. Dar măcar pentru ceilalţi ar putea fi un indicativ al modului în care înţeleg să fiu echilibrat şi imparţial în CNA.
”Pupați-o în cur pe Kovesi” s-a prescris
De obicei refuz să mă pronunț legat de vreun posibil derapaj din televiziune înainte ca acesta să ajungă în discuția Consiliului Național al Audiovizualului. Procesul de evaluare a unei presupuse încălcări a legii nu poate fi transformat într-un chat superficial pe net. De aceea nici nu mă autosesizez la solicitările mai mult sau mai puțin decente ale altora. O fac exclusiv când am văzut eu însumi ceva anormal la televizor.
Cui prodest?
După multe mitinguri pașnice, brusc au apărut violențele. Când ceva pare atipic, ieșit din logica lucrurilor, întrebarea e simplă: Cui prodest? Răspunsul e mai greu de dat, pentru că proștii din fiecare tabără sunt ferm convinși că celorlalți. Sigur, o explicație parțială rezidă în acumularea tensiunilor hrănite de exacerbarea vulgarității și a agresivității verbale, precum și a frustrărilor unei tabere că cealaltă nu pare să se sinchisească prea mult de ”voința poporului”.
Carrefour, tu de ce nu ești ca Decathlon?
Ia, să mai scriem și despre altceva :) Azi am trăit două episoade aproape identice, diferind doar finalul. Ambele s-au petrecut în timpul unui demers care să susțină economia românească în trendul ei ascendent și a presupus deplasarea în integritatea mea fizică la cumpărături.
Mulți n-au fost, puțini au mai rămas
S-a luat act în ultimele zile (de unii cu satisfacție, de alții cu frustrare) de scăderea drastică a numărului celor care mai răspund la apelurile internautice de mobilizare în piață împotriva “ciumei roșii”. De la o sută și ceva de mii câți erau la apogeul mitingurilor de anul trecut, abia dacă se mai strâng câteva sute, poate una-două mii în zilele mai încărcate mediatic. Și cum n-am avut la ce televiziune să văd o discuție serioasă și nepărtinitoare despre cauze, la care să vorbească mai mult analiști serioși, psihologi și sociologi, și mai puțin ”moderatori”, am decis să găsesc singur niște explicații. Majoritatea s-au cristalizat observând reacțiile de pe net, pentru că, din fericire, ”bula” mea nu-i conține doar pe cei ce gândesc ca mine.
