De obicei refuz să mă pronunț legat de vreun posibil derapaj din televiziune înainte ca acesta să ajungă în discuția Consiliului Național al Audiovizualului. Procesul de evaluare a unei presupuse încălcări a legii nu poate fi transformat într-un chat superficial pe net. De aceea nici nu mă autosesizez la solicitările mai mult sau mai puțin decente ale altora. O fac exclusiv când am văzut eu însumi ceva anormal la televizor.
Cui prodest?
După multe mitinguri pașnice, brusc au apărut violențele. Când ceva pare atipic, ieșit din logica lucrurilor, întrebarea e simplă: Cui prodest? Răspunsul e mai greu de dat, pentru că proștii din fiecare tabără sunt ferm convinși că celorlalți. Sigur, o explicație parțială rezidă în acumularea tensiunilor hrănite de exacerbarea vulgarității și a agresivității verbale, precum și a frustrărilor unei tabere că cealaltă nu pare să se sinchisească prea mult de ”voința poporului”.
Carrefour, tu de ce nu ești ca Decathlon?
Ia, să mai scriem și despre altceva :) Azi am trăit două episoade aproape identice, diferind doar finalul. Ambele s-au petrecut în timpul unui demers care să susțină economia românească în trendul ei ascendent și a presupus deplasarea în integritatea mea fizică la cumpărături.
Mulți n-au fost, puțini au mai rămas
S-a luat act în ultimele zile (de unii cu satisfacție, de alții cu frustrare) de scăderea drastică a numărului celor care mai răspund la apelurile internautice de mobilizare în piață împotriva “ciumei roșii”. De la o sută și ceva de mii câți erau la apogeul mitingurilor de anul trecut, abia dacă se mai strâng câteva sute, poate una-două mii în zilele mai încărcate mediatic. Și cum n-am avut la ce televiziune să văd o discuție serioasă și nepărtinitoare despre cauze, la care să vorbească mai mult analiști serioși, psihologi și sociologi, și mai puțin ”moderatori”, am decis să găsesc singur niște explicații. Majoritatea s-au cristalizat observând reacțiile de pe net, pentru că, din fericire, ”bula” mea nu-i conține doar pe cei ce gândesc ca mine.
O inițiativă, niște ”penali” și multă manipulare
Penali = cuvânt inexistent în limba română, inventat pentru a anatemiza oameni care au dosare, dar care nu au fost condamnați (aceia fiind, clar, infractori).
O inițiativă cetățenească, dar promovată prin toate mijloacele de un partid, se cheamă ”Fără penali în funcții publice”. Scurt, percutant, mobilizator! Cam ce copil n-ar achiesa la ideea de a avea o viață ”Fără bau-bau în întuneric”? Iar una dintre regulile manipulării spune: fără nuanțe și subtilități. N-are niciun sens să definești bine pericolul, pentru că s-ar putea să nu mai sperii chiar atâția oameni.
Telespectator la mitingul alb
După decembrie 1989, cand am ieșit la Revoluție pentru ca unii să mă poată amenința nestingheriți azi cu moartea pentru că am alte opinii decat ei, am decis să nu mai girez pe nimeni cu implicarea mea în manifestări de masă. De asta nu am fost la mitingul PSD, deși, evident, fac parte din cei mulți, sătui de modul în care o minoritate zgomotoasă face, conștient sau nu, jocurile propagandei imunde puse în slujba unor centre de putere obscure și imposibil de tras la răspundere. Așa că am fost un simplu telespectator care s-a abținut cu greu să nu reacționeze la toate zoaiele scurse din frumusețea sufletească și libertatea de gândire ale ”influencerilor” de pe net și ale minunaților lor fani!
