Ia, să mai scriem și despre altceva :) Azi am trăit două episoade aproape identice, diferind doar finalul. Ambele s-au petrecut în timpul unui demers care să susțină economia românească în trendul ei ascendent și a presupus deplasarea în integritatea mea fizică la cumpărături.
Mulți n-au fost, puțini au mai rămas
S-a luat act în ultimele zile (de unii cu satisfacție, de alții cu frustrare) de scăderea drastică a numărului celor care mai răspund la apelurile internautice de mobilizare în piață împotriva “ciumei roșii”. De la o sută și ceva de mii câți erau la apogeul mitingurilor de anul trecut, abia dacă se mai strâng câteva sute, poate una-două mii în zilele mai încărcate mediatic. Și cum n-am avut la ce televiziune să văd o discuție serioasă și nepărtinitoare despre cauze, la care să vorbească mai mult analiști serioși, psihologi și sociologi, și mai puțin ”moderatori”, am decis să găsesc singur niște explicații. Majoritatea s-au cristalizat observând reacțiile de pe net, pentru că, din fericire, ”bula” mea nu-i conține doar pe cei ce gândesc ca mine.
O inițiativă, niște ”penali” și multă manipulare
Penali = cuvânt inexistent în limba română, inventat pentru a anatemiza oameni care au dosare, dar care nu au fost condamnați (aceia fiind, clar, infractori).
O inițiativă cetățenească, dar promovată prin toate mijloacele de un partid, se cheamă ”Fără penali în funcții publice”. Scurt, percutant, mobilizator! Cam ce copil n-ar achiesa la ideea de a avea o viață ”Fără bau-bau în întuneric”? Iar una dintre regulile manipulării spune: fără nuanțe și subtilități. N-are niciun sens să definești bine pericolul, pentru că s-ar putea să nu mai sperii chiar atâția oameni.
Telespectator la mitingul alb
După decembrie 1989, cand am ieșit la Revoluție pentru ca unii să mă poată amenința nestingheriți azi cu moartea pentru că am alte opinii decat ei, am decis să nu mai girez pe nimeni cu implicarea mea în manifestări de masă. De asta nu am fost la mitingul PSD, deși, evident, fac parte din cei mulți, sătui de modul în care o minoritate zgomotoasă face, conștient sau nu, jocurile propagandei imunde puse în slujba unor centre de putere obscure și imposibil de tras la răspundere. Așa că am fost un simplu telespectator care s-a abținut cu greu să nu reacționeze la toate zoaiele scurse din frumusețea sufletească și libertatea de gândire ale ”influencerilor” de pe net și ale minunaților lor fani!
Misivă către ambasadorul Klemm
Anual, Departamentul de Stat al Statelor Unite dă publicității câte un raport despre starea democrației din țările lumii. Să fie primit, zic, deși în unele locuri de pe glob, ceva mai medivale, nu ca la noi, el e folosit în luptele politice interne. În docoment există și o secțiune dedicată libertății presei, căci ce democrație e aceea fără o mass media puternică și care să spună ce vrea. În scurtul text se făcea referire mai ales la activitatea unor televiziuni autohtone. M-am chinuit să-mi amintesc exact când și ce anume ne-a întrebat și pe noi, de la CNA, ceva despre acest capitol, că doar noi știm cel mai bine cum e cu legea audiovizualului și cu libertatea de expresie în limitele acesteia și cu implicarea posturilor în confruntarea diferitelor forțe din societate. N-am reușit. Sunt convins că n-a fost o scăpare, ci doar teama autorului că îi vom trânti ușa în nas, ceea ce ar fi dus la un enorm incident diplomatic cu partenerul nostru strategic. Pe care, ca orice român înțelept, a dorit să-l evite. Așa că am scris o misivă tuturor celor interesați, ca să-i liniștesc și să-i asigur de întreaga mea deschidere.
O simplă statistică a amenzilor propuse de mine
Am făcut o statistică. Sigur, nu mă aștept ca ea să-i oprească pe cei care mă bălăcăresc pe posturi şi pe fanii lor care mă înjură şi mă ameninţă cu moartea. Dar măcar pentru ceilalţi ar putea fi un indicativ al modului în care înţeleg să fiu echilibrat şi imparţial în CNA.
