Ce-mi plac mie dialogurile cu proști. Habar n-am de ce mă încăpățânez să le port. Nu, nu din masochism. Ci pentru că am iluzia că unii dintre ei sunt doar neinformați, nu doar niște proști de rea credință. Finalul ”dialogului” îmi spulberă mai mereu iluziile :D
Cel care gestionează acest site personal dorește să-și exprime o opinie de cetățean votant și a cărui viață este influențată de calitatea celor care conduc cetatea:
Citește restul articolului
Într-o țară în care toată lumea se plânge că nimeni nu respectă legile, și de aceea merg lucrurile cum merg, în realitate, cei mai mulți oameni gândesc astfel:
– nu contează dacă X a încălcat legea, nu trebuie sancționat pentru că: și alții o încalcă / el e un om bun în general / alții scapă cu încălcări mai grave / mie nu mi se pare anormal ce-a făcut
– nu contează dacă Y n-a încălcat legea, trebuie pedepsit, pentru că: mie nu-mi place ce-a făcut / nu-mi place de el / știu de la cineva că, acum 5 ani, a făcut ceva ilegal
Pe scurt, ”nu mă interesează dacă a greșit sau nu! Dacă mie îmi place persoana/instituția, trebuie trecut cu vederea, dacă nu îmi place, pedeapsa să fie exemplară!” Ei bine, dacă oamenii au dreptul să fie cât de subiectivi vor, un demnitar chemat să respecte legea nu-și permite acest lux. Cu toate riscurile.
Să vedem dacă am înțeles bine.
– Toate, dar absolut toate dosarele penale deschise pentru politicieni au la bază buna credință a procurorilor și dorința lor de a curăța țara de neghină. Singurul dosar instrumentat cu rea voință și din răzbunare, menit să elimine puținul bine rămas în țară, e cel făcut doamnei Koveși.
Am făcut o statistică. Sigur, nu mă aștept ca ea să-i oprească pe cei care mă bălăcăresc pe posturi şi pe fanii lor care mă înjură şi mă ameninţă cu moartea. Dar măcar pentru ceilalţi ar putea fi un indicativ al modului în care înţeleg să fiu echilibrat şi imparţial în CNA.
Antena 1 a sărbătorit 25 de ani de când emite. Chiar dacă, de multe ori, pare că îi cam uită pe cei care au pus umărul la construirea ei, în anii de început, cei grei, în care salariile erau mici-mici şi mijloacele tehnice precare, în care toată redacţia Observatorului avea 15 oameni, incluzând operatorii şi şoferii, eu nu uit că am muncit 10 ani acolo, dintre care primii 5-6 sunt cei mai frumoşi din cariera mea de jurnalist TV. Antena 1 există azi şi datorită mie şi a colegilor mei de atunci, oameni care puneau mult suflet în tot ce făceau, lucru atât de rar azi. Cei mai mulţi dintre ei, ca şi mine, s-au răzleţit. Nu cred că există redacţie de televiziune care să nu aibă printre oamenii de bază şi vechi antenişti. Şi nu e întâmplător!
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!