Fotografii și poezii deosebite pentru voi
Spre marea mea bucurie, mirarea unora și ciuda altora, am reușit să duc la capăt a 16-a (!!!) ediție a celui mai mare concurs de arte pentru liceenii din România, LicArt. Din fericire, anul acesta am reușit să găsesc oameni deschiși care să ne sprijine să facem (noi, cei 4 voluntari) poate cea mai reușită ediție a Taberei de Creație care încheie competiția. După 1652 de înscriși cu 5500 de creații la cele două secțiuni (poezie și fotografie – alb-negru, portret, diverse), am aflat cei mai buni dintre cei mai buni adolescenți talentați din România. Într-o țară plină de impostură, e o bucurie să descoperi că, cel puțin la vârsta aceea, sunt mulți tineri care merită și sprijin și recunoaștere. Ceea ce mă voi strădui să continui să fac
Admirați-le creaţiile şi împărtăşiţi-le, vă rog, cu prietenii voştri. E timpul să vorbim mai mult despre tinerii deosebiţi de lângă noi! Şi să facem mai mult pentru ei! Vă spun sincer că, după fiecare Tabără, îmi revine speranța că țara asta mai are o mică șansă la normalitate
Seară de film
Pentru azi un alt film inspirat din fapte reale. Ceea ce te face să empatizezi și mai mult cu personajul principal. Mai ales când e interpretat, în perioada copilăriei sale, de un actor extrem de simpatic și de talentat. Locul lui e luat de mult mai experimentatul Dev Patel, pe care îl știm din Slumdog Millionaire și din serialul The Newsroom. Care joacă acum atât de bine încât a meritat o nominalizare la Oscar. Urmărim povestea unui băiețel dintr-un oraș oarecare din India care se rătăcește de fratele său mai mare, pe care-l idolatrizează, și ajunge la 1600 de kilometri de casă. Pentru a fi adoptat ulterior de o familie de australieni. Mulți ani mai târziu începe să-și pună întrebări despre soarta fratelui, mamei și surorii sale. Pe care încearcă disperat să-i regăsească, în lungul său drum spre casă (așa se și numește cartea care a stat la baza scenariului). Emoționant și amuzant, un film pentru toate familiile din lume. Fericite sau care și-ar dori să fie. Citește restul articolului
De prin scrieri de demult (27)
Cum propun eu o anumită sumă ca amendă
Hai să explic puțin, cu exemple, cam care sunt criteriile mele atunci când stabilesc ce sumă să propun ca amendă. Să luăm două cazuri recente:
Printre rânduri cu Octavian Paler
Vă propun să vedeți una dintre cele mai dragi mie emisiuni pe care le-am făcut în cei 21 de ani de carieră în televiziune. Și nu, nu pentru c-am fost mai deștept ca de obicei sau am reușit să scot de la cel din fața mea secrete de stat. Ci pentru că invitatul meu era un om cu un loc special în sufletul meu și cu un rol esențial în formarea mea ca om, deși nu-l întâlnisem niciodată. Eram în anul de graţie 1997, adică acum multe, multe secole… Pe vremea când eu făceam emisiuni culturale la o televiziune comercială iar lumea nu se învârtea în jurul fătucilor subrete-iubite-de-fotbalişti sau a cocalarilor, maneliştilor, beizadelelor şi parveniţilor. O perioadă mai săracă în impostură, dar mai bogată în oameni de calitate.
