Ați auzit de călătoriile sabatice? Nu, nu au legătură cu religia, ci cu dorința unora de a se regăsi plecând departe de cotidianul familiar, de oamenii cu care s-au obișnuit, de stresul omniprezent. Vor să se detașeze de universul cunoscut pentru a-l putea analiza mai bine din afară. Filmul de azi tratează într-o manieră dulce-acrișoară o astfel de călătorie a unui psihiatru care nu-și mai găsește locul în viața lui, deși, la prima vedere, ea e chiar de invidiat. Paradoxal, nu știe ce simte și nici ce gândește cu adevărat despre lucruri și oameni. Așa că pleacă în jurul lumii, în căutarea unor răspunsuri. În rolul principal îl reîntâlnim pe Simon Pegg, de data aceasta într-o ipostază ceva mai puțin amuzantă. Deși umorul nu lipsește cu desăvârșire.
Seară de film
Cred că v-am mai spus undeva că-mi plac filmele ca un joc de puzzle, în care personajele par să aibă traiectorii independente, dar, pe măsură ce trece timpul, interacțiunea dintre ele pare să le aranjeze ca pe niște piese complementare, până la a dezvălui spectatorului imaginea de ansamblu. V-am și recomandat câteva aici, aici sau aici. Am descoperit un altul. Povestea îl are în centru pe un profesor de universitate, a cărui viață pare senină și plină de frumos. Cu toate astea, existența sa e influențată de oameni apropiați sau străini, ale căror vieți sunt pline de durere. Fericirea are legătură mai degrabă cu starea de spirit a unui om sau cu norocul/ghinionul aleatoriu?
A treia mare dezamăgire la CNA
În sfârșit, după 4 luni, ”cazul Morar-Buzdugan vs. congolezi” a ajuns la deznodământ și în cadrul CNA. Postul a primit o amendă de 20.000 de lei. Găsiți aici afirmațiile care i-au adus pe cei doi în fața noastră și câteva considerații personale despre ele, de la începutul dezbaterii. Povestea și finalul ei (mai ales), sunt de natură să-mi provoace o altă mare dezamăgire de când sunt membru al acestui organism care, potrivit legii, trebuie să vegheze ca spațiul audiovizual să nu dăuneze societății în care există. Iată de ce:
Seară de film
Se spune că desenele animate sunt pentru copii. Filmul pe care vi-l recomand azi cu multă căldură demonstrează că nu e așa. Nu doar că n-are cum să nu-ți placă umorul și emoțiile de care e plină povestea, dar sigur îi va face pe mulți să înțeleagă mai multe despre cum le funcționează creierul. Și de ce există diferențe atât de mari între ce au ei senzația că gândesc sau simt și ce reușesc, în realitate, să arate. Și de ce situații care par foarte simplu de rezolvat se transformă în obstacole extrem de dificil de trecut. Filmul are ceva pentru fiecare: personaje simpatice și colorate pentru cei mici, lecții de viață prezentate nedidacticist pentru adolescenți și motivații pentru a reflecta, între două zâmbete sau chiar râsete, pentru cei mari. De văzut cu toată familia, cu prietenii și vecinii :)
Seară de film
Pentru azi un film trist, plin de umor. O fată plină de viață, contrastând cu gri-ul și monotonia unui orășel de provincie, se angajează însoțitoarea unui tânăr paralizat de curând. Mai exact, dă buzna în depresia lui, ca o explozie de culoare într-o lume monocromă. De fapt, personajul ei salvează povestea de la banalitate, pentru că subiectul nu e unul extrem de original. Sigur că cei doi se îndrăgostesc unul de altul. Dar finalul nu e unul tipic hollywoodian. Și, prin urmare, poate fi motiv pentru controverse. Ceea ce nu face rău niciodată unui astfel de film.
Seară de film
Mi-a plăcut acest film pentru că este despre televiziune. Pentru că vorbește despre tarele ei și ale oamenilor ei care m-au deranjat și pe mine 21 de ani cât am lucrat în domeniu. Pentru că e o oglindă nu doar a mass-mediei, ci și a societății actuale. Pentru că scoate la iveală toate slăbiciunile, superficialitățile, absurditățile unei specii care ar avea șansa de a fi strălucitoare. Pentru că dezvăluie mecanisme de manipulare și propagandă pe care ”victimele” le ignoră cu desăvârșire, pentru ca, ajunse în pragul disperării, să arunce vinovății în stânga și-n dreapta. Despre lipsă de responsabilitate și despre indiferență, despre imunda lume a banilor și rolul televiziunii în curățarea sau, dimpotrivă, apărarea ei.
