Spre marea mea bucurie, mirarea unora și ciuda altora, am reușit să duc la capăt a 16-a (!!!) ediție a celui mai mare concurs de arte pentru liceenii din România, LicArt. Din fericire, anul acesta am reușit să găsesc oameni deschiși care să ne sprijine să facem (noi, cei 4 voluntari) poate cea mai reușită ediție a Taberei de Creație care încheie competiția. După 1652 de înscriși cu 5500 de creații la cele două secțiuni (poezie și fotografie – alb-negru, portret, diverse), am aflat cei mai buni dintre cei mai buni adolescenți talentați din România.  Într-o țară plină de impostură, e o bucurie să descoperi că, cel puțin la vârsta aceea, sunt mulți tineri care merită și sprijin și recunoaștere. Ceea ce mă voi strădui să continui să fac

Admirați-le creaţiile şi împărtăşiţi-le, vă rog, cu prietenii voştri. E timpul să vorbim mai mult despre tinerii deosebiţi de lângă noi! Şi să facem mai mult pentru ei! Vă spun sincer că, după fiecare Tabără, îmi revine speranța că țara asta mai are o mică șansă la normalitate

Citește restul articolului →

V-am mai spus eu și aici că mie-mi place Marea, nu la mare :) Și, mai ales, la cea populată :) Singur, eu cu ea, ne înțelegem bine. Altfel… Cel mai tare îmi place iarna. Am văzut-o o singură dată înghețată, dar m-am îndrăgostit pe viață. De acee, cel mai probabil, nici nu am foarte multe amintiri cu ea. Nici măcar fotografii. Pe de o parte pentru că ai mei nu prea le aveau cu imortalizarea momentelor, pe de alta… pentru că nu prea au fost momente de imortalizat. De exemplu, aș fi vrut să am o poză cu mine, după ce am călcat pe o albină, pe plajă. Sau când o trăgeam pe mama de mână, strigând că ”Fac caca!”, taman când, la masa alăturată era Sergiu Nicolaescu.

Citește restul articolului →

Așa cum am spus-o de multe ori, mie mi-a plăcut la liceu. Cu toate frustrările, limitările, exigențele și ”dramele” lui. Acolo am iubit prima dată, am suferit prima dată, am avut primii prieteni buni, am descoperit diferența dintre senzație și rațiune. Mai mult, am ajuns să dau dreptate profesorului de genetică, Lepădatu, care ne spunea că liceul va rămâne cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre. Deși atunci am râs neîncrezător. Sigur, nu-mi dau seama dacă e de bine faptul că, la mine, s-a confirmat :)

Citește restul articolului →

Aveam 13 ani. Era de Crăciun, cred. De altfel, se văd și în spate niște licăriri ca de beculețe sau beteală. Sau și și. Pe vremea aceea cămășile se purtau cu gulerul scos din pulover. Sincer să fiu, mi-ar plăcea tare mult să știu și să vă împărtășesc ce gânduri îmi treceau prin cap la vârsta aceea și, în special, în momentul în care eram pozat. Din păcate, habar n-am! Așa cum n-am nici cea mai mică idee ce cadouri am găsit sub brad în acel an.

Citește restul articolului →