4 ani, TVR a fost una dintre cele mai obediente portavoci ale regimului prezidenţial, deşi finanţată din bani publici. A angajat toţi rapsozii politici, salvându-i de la publicaţiile sau televiziunile mogulilor buni, dar cam rupţi în cur. S-au cheltuit sume imense pentru salariile lor şi ale colaboratorilor chemaţi să combată “deontologic” ofensiva mediatică a Antenei 3 şi, parţial, a Realităţii (atunci când vîntu era iar certat niţel cu tătucul de la Cotroceni). Audienţele au scăzut constant, ajungând acum, de multe ori, să rivalizeze cu cele ale unor posturi de nişă. 4 ani de politici editoriale făcute după ureche, fără strategii pe termen lung şi fără asumarea rolului pe care trebuie să-l joace o televiziune publică.
Tag Archives: pdl
amante, bile, delfini şi alte delicatese
După ce s-au sacrificat pentru ca tot românul să poată mânca, în continuare, caviar pe pâine de secară, în pofida crizei care-a ronţăit din bunăstarea mai puţin-norocoşilor europeni, membrii găştii încep să se sacrifice între ei, aruncându-se în suliţe, sub privirile părinteşti ale lui Zamolxis, pe care unii, din lipsă de cultură, l-au botezat Zeus. Eu aş rămâne, totuşi, la varianta autohtonă, măcar de dragul vremurilor când susnumitul se prefăcea că e interesat cât de cât de soarta românaşilor, foşti daci, foşti romani, foşti naivi, actualmente sictiriţi şi dezinteresaţi.
câteva gânduri postelectorale
Să încep printr-o precizare: faptul că mi se pare igienic pentru ţară ce se întâmplă acum cu PDL-ul nu înseamnă că nu am capacitatea de a privi obiectiv modul în care se reaşează piesele acestui puzzle care este politica românească. Nici că sunt un fan al lui Robert Negoiţă sau Marean Vanghelie, nici că nu văd şi nu taxez scăpările, greşelile sau derapajele celor care au obţinut un covârşitor vot de încredere.
şi pe jos şi-n teleguţă
Parlamentul votează mâine moţiunea de cenzură depusă de opoziţie. Şi, pentru a doua oară în istoria postdecembristă, un guvern s-ar putea vedea nevoit să plece, nu prin alegeri, ci prin recombinările politice tipic româneşti. După Boc în 2009, MRU ar putea fi viitorul fost prim-ministru scufundat în apele tulburi ale unui an electoral. Uniunea se arată a fi extrem de optimistă, “pe surse” apar ştiri despre o grămadă de aleşi transpartinici care vor vota cu interes profund pentru binele ţărişoarei! De partea cealaltă, liderii PDL n-au repetat destul în faţa oglinzii, aşa că sunt total neconvingători atunci când se arată siguri că vor sta până la finalul mandatului cu gurile căscate la ţeava prin care curg ultimele picături stoarse din România.
istoria se încăpăţânează să se repete
Când te uiţi, azi, la altădată falnicul partid de fostă stângă, actual centrism popular, pigmentat cu niţel liberalism, nu se poate să nu-ţi vină în cap imaginea unei ambarcaţiuni care se scufundă. Şi nu am pe retină, desigur, Titanicul lui James Cameron, ci o barcă din aceea amărâtă de prin Bangladesh, cu oameni care s-au înghesuit şi s-au căţărat pe unde au găsit un spaţiu liber, doar-doar or ajunge şi ei în tărâmul făgăduinţei. Desigur, nu-ţi trebuie multă imaginaţie pentru a face o astfel de asociere. Nu doar pentru că PDL-ul se îndreaptă cu toate nodurile rămase disponibile spre soarta ţărăniştilor. Ci pentru că (sau mai ales pentru că) se întâmplă două fenomene tipice, deci previzibile. Unul are legătură cu abandonarea corabiei şi înghesuiala în bărcile de salvare, şi celălalt cu canibalismul ce se manifestă în rândul echipajului rămas, din lipsă de alternative, la bord.
“evident” că MRU se vrea şef!
Aseară, la TVR, premierul ne-a anunţat că “evident” ia în calcul prezenţa sa la Palatul Victoria mult timp după ce va expira perioada limitată a cabinetului său de avarie, premergător alegerilor generale.
E greu de presupus că MRU nu citeşte sondajele sau că are senzaţia, ca şi talibanii portocalii, că USL are pe undeva pe la 30-40 la sută şi că PDL-ul, dopat cu UNPR-ul, verzii şi asezonat cu Dan Diaconescu, va da lovitura la viitorul scrutin!
