După ce s-au sacrificat pentru ca tot românul să poată mânca, în continuare, caviar pe pâine de secară, în pofida crizei care-a ronţăit din bunăstarea mai puţin-norocoşilor europeni, membrii găştii încep să se sacrifice între ei, aruncându-se în suliţe, sub privirile părinteşti ale lui Zamolxis, pe care unii, din lipsă de cultură, l-au botezat Zeus. Eu aş rămâne, totuşi, la varianta autohtonă, măcar de dragul vremurilor când susnumitul se prefăcea că e interesat cât de cât de soarta românaşilor, foşti daci, foşti romani, foşti naivi, actualmente sictiriţi şi dezinteresaţi.

Citește restul articolului →