şi pe jos şi-n teleguţă

Parlamentul votează mâine moţiunea de cenzură depusă de opoziţie. Şi, pentru a doua oară în istoria postdecembristă, un guvern s-ar putea vedea nevoit să plece, nu prin alegeri, ci prin recombinările politice tipic româneşti. După Boc în 2009, MRU ar putea fi viitorul fost prim-ministru scufundat în apele tulburi ale unui an electoral. Uniunea se arată a fi extrem de optimistă, “pe surse” apar ştiri despre o grămadă de aleşi transpartinici care vor vota cu interes profund pentru binele ţărişoarei! De partea cealaltă, liderii PDL n-au repetat destul în faţa oglinzii, aşa că sunt total neconvingători atunci când se arată siguri că vor sta până la finalul mandatului cu gurile căscate la ţeava prin care curg ultimele picături stoarse din România.

Pentru opoziţie, trecerea moţiunii ar fi un semnal extrem de puternic despre forţa ei şi ar accelera dezintegrarea PDL-ului, care s-ar putea chiar să nu mai apuce viitoarea confruntare cu poporul votant. Va imprima un trend ascendent în opţiunile electoratului nehotărât, dar şi în “simpatia” grupurilor de interese financiare şi informaţionale. Va stopa accesul la resurse al actualei puteri, ceea ce s-ar putea dovedi extrem de util în vederea alegerilor locale şi generale. Şi, implicit, o va posta la butoane, ceea ce s-ar putea dovedi şi mai util. Cu un guvern binevoitor, viitorii primari de aceeaşi culoare vor putea aduce voturi USL-ului în confruntarea din toamnă.

Pe de ală parte, preluarea frâielor ţării în acest moment s-ar putea dovedi mult mai costisitoare decât pare la prima vedere. Până apuci să schimbi toţi oamenii de prin toate structurile, te vei trezi sabotat în zeci sau sute de mici puncte cheie ale administraţiei. Apoi, să fim serioşi, nici Ponta şi nici vreun alt posibil premier de tranziţie nu vine de acasă cu banii necesari menţinerii bărcii pe linia de plutire. Oamenii aşteaptă mărirea salariilor (sau reîntregirea lor), returnarea sumelor oprite ilegal din pensii, revenirea la sistemul de facilităţi, subvenţii şi excepţii de la plata impozitelor etc. Adică aşteaptă raiul nepromis, dar sperat. Desigur, noul executiv va da vina pe “moştenirea dezastruoasă”, dar tot va fi o parte a electoratului care chiar se pregăteşte de minuni de a doua zi, şi care, profund dezamăgit de lipsa acestora, va sta acasă în noiembrie sau, mai rău, va merge să dea ţara noului mesia rămas fără licenţă de transmisie. Mai sunt şase luni până la alegeri şi erodarea unui nou cabinet e imposibil de evitat, în condiţiile în care aşteptările sunt imense şi mijloacele atrofiate.

În acelaşi timp, instalarea unui guvern social-liberal va reduce preşedintelui orice inhibiţie în a-l ataca zi şi noapte, prin toate canalele care-i vor rămâne fidele. Îi va lăsa libertatea de a folosi serviciile secrete şi DNA-ul pentru interesul naţional. Şi, dacă la început, îi va da pretextul de a se arăta un mare democrat, acceptând coabitarea, schimbarea îi va oferi din nou un adversar oficial, puternic şi vizibil, ceea ce, după cum ne-a arătat istoria, îl revigorează mereu pe Traian Băsescu.

Nici în tabăra cealaltă lucrurile nu sunt limpezi. Dacă o bună parte din PDL este disperată să nu-şi piardă locul la masă şi, implicit, accesul la ultimele firimituri pe care le mai poate strânge, premierul are, ca şi opoziţia, o poziţie ambivalentă faţă de deznodământul votului de mâine.

Pe de o parte, nu dă bine la imagine să-ţi începi cariera politică de top printr-o înfrângere. Şi titlul de cel mai scurt mandat de prim-ministru nu e onorant în niciun CV. Asta, fără să punem la socoteală orgoliul zdruncinat de o astfel de păţanie, cu care, sunt convins, Ungureanu ar avea ceva de luptat în forurile interioare. Apoi, rămas fără pâine şi cuţit, el ar putea deveni neinteresant pentru mulţi din susţinătorii lui de azi. Şi, sigur, îi va fi mult mai greu să coaguleze o nouă forţă politică. E nevoie de bani şi aceştia vor deveni mai dificil de obţinut, odată cu plecarea de la Palatul Victoria.

Pe de altă parte, însă, cred că realitatea de la Palatul sus numit a reuşit să-l surprindă niţel pe Ungureanu, atunci când i-a călcat pragul ca soluţie de avarie. Şi asta pentru că el venise pe post de salvator, nu de Acarul Păun. El trebuia să recupereze ceva din simpatia poporului pentru cei care au condus România în ultimii ani, să aprească prăbuşirea în sondaje a „adevăratei drepte”. Nu cred că se aştepta ca numele lui să contorizeze toate eşecurile Boc-ului şi ale echipelor care s-au perindat prin cabinet, cu binecuvântarea locatarului de la Cotroceni. În plus, preconiza, bănuiesc, o susţinere disperată din parte a PDL-ului, şi nu la multitudinea de şicane făcute pe la colţuri, menite să-i diminueze autoritatea. La care a săpat din greu şi şeful statului, în ale cărui promisiuni o fi crezul mai tânărul politician, atunci când s-a lăsat sedus de poziţia de Delfin. După 3 luni, e prizonierul greşelilor şi aroganţelor celui care a ocupat fotoliul înaintea sa şi cu ale celor retraşi acum din prima linie în adăpostul din Modrogan, e asociat, ca imagine, cu Traian Băsescu şi privit în partid ca un intrus, necesar, ce-i drept, dar tot un intrus. Şi orice prelungire a perioadei în care îşi păstrează acest statut îi scade şansele de a se vedea, într-o zi, înscăunat la Cotroceni. De aceea, o portiţă de scăpare ar putea fi chiar adoptarea moţiunii. Ruşinoasă, dar sănătoasă. Ca şi fuga aceea din zicala românească. MRU va putea să aştepte pe margine prăbuşirea definitivă a PDL-ului şi să primească de pe altă poziţie noile dovezi de iubire, sau măcar obedienţă, ale celor disperaţi să scape din naufragiu (şi care nu se vor fi refugiat până atunci în barca opoziţiei).  Preconizata lui mişcare va deveni cu adevărat o terra promessa pentru o parte din fosta grupare portocalie, numai că, de data asta, membrii ei vor trebui să pupe papucul sultanului cel tânăr şi să-i accepte fără crâcnire autoritatea. Oamenii uită repede, şi românii şi mai repede. Aşa că un MRU retras din lumina reflectoarelor va putea înjgheba noua construcţie politică, în care „Măriile” preşedintelui să fie dotate cu alte pălării, în speranţa că alegătorii nu se vor uita prea cu atenţie sub boruri.

Deci, trăgând linie, avem o moţiune pe care şi cei care au depus-o şi cel vizat de ea o doresc în acelaşi timp şi trecută şi respinsă. De aceea nu cred că e cineva care poate prevedea azi cum se vor combina interesele şi dacă, nu cumva, mâine seară, toată lumea va fi nemulţumită de rezultat!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Excelent-bine scris,gindit limpede.Util pentru cineva ca mine, cere nu mai citeste ziare de ani de zile,nici nu se mai uita la stiri TV.