românii au talent, dar n-au oglinzi…

De fiecare dată când mă uit la “Românii au talent”, sunt încercat de sentimente, emoţii şi trăiri contradictorii. Ba schimb canalul pentru că nu mai pot suporta penibilul pe care nu-l resimte vreunul de pe scenă, ba mă îngrozesc de „normalitatea” înfăţişării unora rupţi total de realitate, ba mă indignez de nedreptatea vieţii, care i-a pus pe câţiva competitori să joace până acum pe alte scene decât ar merita talentul lor. Unii mă amuză, unii mă indispun. Pentru unii mă bucură gândul că, poate, emisiunea e o şansă de care n-au mai avut parte până acum. Alţii îmi dau o stare de bine, pur şi simplu pentru că există. Aşa cum unii mă fac să mă uit cu atenţie şi suspiciune la trecătorii de pe stradă.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, viaţa cetăţii

telefonul

Zgândări iar telefonul cu privirea. Cutia aceea de plastic negru, lucios, ascundea singura lui legătură cu prezentul. Cablul, răsucit sălbatic, părea uitat acolo şi conectat aiurea. Dacă ar fi ridicat receptorul, dar n-o va face, asta ştia cu siguranţă, ar fi putut auzi sunetul ascuţit al tonului… uneori sună trist, ca o sirenă de ambulanţă, alteori strident, ca o alarmă de maşină sub care s-a adăpostit de ploaie un câine gri. Vesel nu-şi aminteşte să fi auzit tonul. Sau poate a uitat…

Citește restul articolului

Categorii: cuvinte

scoate banu’! salvează-l pe mutu

Breaking news (desigur!): Mutu trebuie (până la urmă) să plătească 17 milioane de euro clubului Chelsea! Şi pentru ce? Pentru o amărâtă de cocaină trasă pe nas? Ce, e singurul? Şi ce, în fond, era în timpul lui liber, nu pe teren! Nu s-a oprit în faţa porţii adverse ca să-şi lingă dosul palmei de puţin praf alb. Atunci da, era un motiv să te superi pe el. Şi nici atunci nu merita aşa o pedeapsă, mai ales dacă, după aceea, dădea gol!

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii

capul plecat, sabia nu-l taie

Ne  plângem  că  suntem  victime.  Ale  occidentului,  ale  orientului,  ale comunismului sau ale capitalismului. Ne considerăm o bărcuţă de hârtie pe o mare dominată de atâtea uragane, a căror declanşare depinde de o vorbă sau o trăsătură de condei într-o cancelarie a lumii. Suntem fatalişti şi stăm toată ziua repetând în oglindă figura încrucişatului mâinilor sau a datului din umeri. Vecinii ne sunt duşmani, istoria ne e duşmană, vremea are ceva cu noi.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, Uncategorized, viaţa cetăţii