Alex colecţionează goluri. Aşa cum alţii strâng timbre, cutii de chibrituri, pitici de grădina, neveste… Alex strânge goluri. Cu pasiune, cu entuziasm, cu inconştienţă… Ca orice colecţionar care se respectă. Le simte de departe, le adulmecă, îi sticlesc ochii. Le ia, le întoarce pe fiecare parte, le trage în piept mireasma, le apropie, apoi le îndepărtează de ochi. Ce mai? O beţie a colecţionării de goluri. Alex iubeşte golurile. Golurile îl iubesc pe Alex. Golurile îi iubesc pe toţi oamenii. Dar Alex crede că e privilegiul lui de a schimba, astfel, păreri cu viaţa. Alex e un om bun. Dar bunătatea n-are ce căuta în arta colecţionării de goluri. Iar povestea noastră, despre asta este. Nu despre bunătate sau frumuseţe
Tag Archives: poveste
telefonul
Zgândări iar telefonul cu privirea. Cutia aceea de plastic negru, lucios, ascundea singura lui legătură cu prezentul. Cablul, răsucit sălbatic, părea uitat acolo şi conectat aiurea. Dacă ar fi ridicat receptorul, dar n-o va face, asta ştia cu siguranţă, ar fi putut auzi sunetul ascuţit al tonului… uneori sună trist, ca o sirenă de ambulanţă, alteori strident, ca o alarmă de maşină sub care s-a adăpostit de ploaie un câine gri. Vesel nu-şi aminteşte să fi auzit tonul. Sau poate a uitat…
