Zgândări iar telefonul cu privirea. Cutia aceea de plastic negru, lucios, ascundea singura lui legătură cu prezentul. Cablul, răsucit sălbatic, părea uitat acolo şi conectat aiurea. Dacă ar fi ridicat receptorul, dar n-o va face, asta ştia cu siguranţă, ar fi putut auzi sunetul ascuţit al tonului… uneori sună trist, ca o sirenă de ambulanţă, alteori strident, ca o alarmă de maşină sub care s-a adăpostit de ploaie un câine gri. Vesel nu-şi aminteşte să fi auzit tonul. Sau poate a uitat…

Citește restul articolului →