Ne  plângem  că  suntem  victime.  Ale  occidentului,  ale  orientului,  ale comunismului sau ale capitalismului. Ne considerăm o bărcuţă de hârtie pe o mare dominată de atâtea uragane, a căror declanşare depinde de o vorbă sau o trăsătură de condei într-o cancelarie a lumii. Suntem fatalişti şi stăm toată ziua repetând în oglindă figura încrucişatului mâinilor sau a datului din umeri. Vecinii ne sunt duşmani, istoria ne e duşmană, vremea are ceva cu noi.

Citește restul articolului →