criminala se vrea lacrimogenă

O mai ţineţi minte pe studenta de la Timişoara care, împreună cu iubitul ei, a ucis şi tranşat un om? Şi care s-a gândit să mai dea o tură pe afară, chipurile, ca să aibă grijă de copilul conceput în puşcărie? Ziarul Adevărul o căinează, transmiţând naţiunii „strigătul ei disperat”:  

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii

Seară de film

Un film puternic, recomandat mai ales celor aflaţi în anotimpul fluturilor în stomac… Chiar dacă, poate, nu sunt pregătiţi să afle ce se-ntâmplă cu aceştia dacă nu-i hrăneşti… Un film trist, nu va înveseli pe nimeni, dar va răspunde, poate, unor întrebări pe care încă nu ni le-am pus… Ryan Gosling face un rol excepţional (merita cel puţin o nominalizare la Oscar). N-a fost o surpriză, după Half Nelson, The notebook, Lars and the real girl, The United States of Leland…

Citește restul articolului

Categorii: filme

elveţienii n-au ce face în concediu…

Pentru cei care nu ştiu, elveţienii au un obicei costisitor, dar care s-a dovedit util nu numai în supravieţuirea micului stat federal, ci şi în atingerea unui nivel de trai şi de civilizaţie invidiat cam de toţi. Aplică democraţia populară “a la carte”. Toate deciziile importante se iau prin referendum, adică membrii cetăţii, contribuabilii, care va să zică, plebea, ce să ne mai ascundem după degete, se exprimă direct, nu prin intermediul unor reprezentanţi care-şi uită, curând după alegeri promisiunile, culoarea politică, valorile şi scopul pentru care au fost trimişi în parlament. Sigur, la ei e vorba de educaţie şi de mentalităţi. Cu rezultatele care se cunosc.

Citește restul articolului

Categorii: Uncategorized, viaţa cetăţii

românii au talent, dar n-au oglinzi…

De fiecare dată când mă uit la “Românii au talent”, sunt încercat de sentimente, emoţii şi trăiri contradictorii. Ba schimb canalul pentru că nu mai pot suporta penibilul pe care nu-l resimte vreunul de pe scenă, ba mă îngrozesc de „normalitatea” înfăţişării unora rupţi total de realitate, ba mă indignez de nedreptatea vieţii, care i-a pus pe câţiva competitori să joace până acum pe alte scene decât ar merita talentul lor. Unii mă amuză, unii mă indispun. Pentru unii mă bucură gândul că, poate, emisiunea e o şansă de care n-au mai avut parte până acum. Alţii îmi dau o stare de bine, pur şi simplu pentru că există. Aşa cum unii mă fac să mă uit cu atenţie şi suspiciune la trecătorii de pe stradă.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, viaţa cetăţii