Vestea că noul premier, mai tehnocrat decât Stolojan și Isărescu la un loc, a pus piciorul în prag și a luat de la gura bisericii pentru a da sărmanilor, a făcut înconjurul lumii, adică al rețelelor de socializare, că la ele se rezumă universul multora! Bucurie mare și cascadă de laude pe capul lui Julien, la prima tentativă de lovitură de imagine de când niște artificii bulgărești l-au propulsat la Palatul Victoria! De ce să mint, și eu am ridicat așa o sprânceană a mirare mulțumită, uite, dom’le ce cojones are trimisul lui Iohannis la Palatul Victoria. Într-o țară de-o ipocrizie religioasă cum rar există pe pământ, un ditamai șeful de guvern are curaj să închidă un pic robinetul cu care e alimentată de mulți ani o corporație națională multimiliardară. Se vede, gândeam eu, că nu e om politic și nu a învățat că 3 cruci făcute în văzul lumii și un Așa să-mi ajute D-zeu rostit de câte ori e filmat fac mai mult în ochii mirenilor decât cine știe ce competențe profesionale sau tării de caracter.
Category Archives: Uncategorized
vreți să știți ce-am făcut în primele 6 luni la CNA? :)
Au trecut 7 luni de când 459 de parlamentari și-au dat votul pentru a mă trimite în Consiliul Național al Audiovizualului. Dar, din motivele pe care le-am spus aici, sunt doar 6 luni de când activez cu drepturi depline în acest organism complex, ale cărui mecanisme le asimilez treptat. Sigur, mă ajută și lunga experiență în mass-media, dar, ținând cont că acum sunt într-o poziție oarecum diferită, (re)descopăr destul de des că lucrurile sunt rareori așa cum par din afară. Dar, așa cum am făcut întotdeauna, chiar mi-am luat în serios responsabilitatea conferită de funcție și de legea care îi stabilește atribuțiile. Pentru că eu cred sincer că spațiul audio-vizual are nevoie de o curățenie profundă și urgentă, pentru a-i permite să redevină un factor important de stimulare a evoluției sănătoase a unei societăți care se bălăcește de prea mult timp în ape tulburi, fără repere valorice și fără modele. Și chiar sunt determinat să contribui la asta, atât cât îmi va permite legea.
Citește restul articolului
habar n-am ce-ar trebui să facă Ponta
Spre deosebire de mulți alții, plini de convingeri legate de ei, dar, mai ales, de ceilalți, eu nu știu ce-ar trebui să facă premierul după începerea urmăririi penale. Dacă trăiam într-o țară normală la cap, în care justiția s-ar face doar în tribunale, nu și în cabinete obscure, cu aer închis mirosind a secrete, politică și afaceri, o astfel de acțiune a procurorilor ar fi fost un semnal foarte serios că ceva nu e în regulă. Și chiar și susținătorii s-ar fi așteptat de la Ponta să lămurească rapid chestiunea, chiar dacă asta ar fi necesitat și renunțarea la importanta sa funcție și la protecția pe care i-o asigură.
Liiceanu și Pleșu, între ”minima moralia” și ”partea nerușinată a rasei umane”
Am vrut să scriu ceva după răbufnirea lui Andrei Pleșu la adresa lui Radu Beligan, pentru ”crima” de a-l susține public pe Victor Ponta la președinție. Sau pentru cea de a-i fi ridicat osanale lui ceaușescu. Pentru că n-am priceput exact care dintre ele e cea capitală. Sigur, am înțeles de ce filosoful le-a legat, dar demersul lui a avut doar valențe manipulatorii, nicidecum logice. Dar am renunțat la ideea de a comenta, în primul rând din lehamite. Apoi, e greu să te pui, în scris, cu cineva care are real talent la combinat cuvinte, iar textele lui au darul și rolul de a te seduce și nu de a te convinge cu argumente, așa cum un ambalaj meșteșugit transfomă și o cutie goală într-un cadou fățos.
elveţienii n-au ce face în concediu…
Pentru cei care nu ştiu, elveţienii au un obicei costisitor, dar care s-a dovedit util nu numai în supravieţuirea micului stat federal, ci şi în atingerea unui nivel de trai şi de civilizaţie invidiat cam de toţi. Aplică democraţia populară “a la carte”. Toate deciziile importante se iau prin referendum, adică membrii cetăţii, contribuabilii, care va să zică, plebea, ce să ne mai ascundem după degete, se exprimă direct, nu prin intermediul unor reprezentanţi care-şi uită, curând după alegeri promisiunile, culoarea politică, valorile şi scopul pentru care au fost trimişi în parlament. Sigur, la ei e vorba de educaţie şi de mentalităţi. Cu rezultatele care se cunosc.
capul plecat, sabia nu-l taie
Ne plângem că suntem victime. Ale occidentului, ale orientului, ale comunismului sau ale capitalismului. Ne considerăm o bărcuţă de hârtie pe o mare dominată de atâtea uragane, a căror declanşare depinde de o vorbă sau o trăsătură de condei într-o cancelarie a lumii. Suntem fatalişti şi stăm toată ziua repetând în oglindă figura încrucişatului mâinilor sau a datului din umeri. Vecinii ne sunt duşmani, istoria ne e duşmană, vremea are ceva cu noi.
