Vine o vreme când cuvintele se răzvrătesc, pur şi simplu. Nu mai vor să se aranjeze cuminţi, în şir indian, pregătite să spună banal şi concis, ceea ce avem noi senzaţia că vrem să spunem celorlalţi. Te rogi de ele, le ameninţi, le întorci spatele, le cazi în genunchi. Inutil! Nu vor şi pace să se-nşire pe hârtie (sau pe ecran). Unul se pune sus, altul jos, unul în diagonală. Ce să faci? Tot ai senzaţia că ai ceva de spus, dar n-ai cu ce!
Tag Archives: cuvinte
despre rostul scriitorului şi al cuvintelor lui… (2)
Putem avea aceeaşi atitudine în faţa unui tablou sau a unei poezii? În faţa unei fotografii sau a unui gest? Nu cumva, în aceste cazuri, atribuim din oficiu o intenţie creatorului? Aceea de a spune, de a ne spune ceva? De a ne face să înţelegem sau să simţim puţin din universul său pe care şi l-a interiorizat pentru a-l putea recrea în cuvinte sau culori? Nu aşteptăm ca mintea noastră să fie inundată de idei, aşa cum sufletul nostru e inundat de emoţii?
despre rostul scriitorului şi al cuvintelor lui… (1)
Am avut multe şi, uneori, neplăcute controverse cu mânuitorii stiloului despre menirea scriitorului. Despre rostul lui şi al scrierilor sale, despre raportul care există şi cel care ar trebui să fie între opera lui, între el, până la urmă, transpus în cuvinte, şi ceilalţi.
