La ei, copiii sunt trataţi cu toată seriozitatea. Părinţii au învăţat că nu sunt proprietarii odraslelor lor, că drepturile lor nu sunt discreţionare şi că nu pot face uz de ameninţarea: „eu te-am făcut, eu te omor!“. Orice corecţie aplicată “părinteşte” se poate transforma într-o acuzaţie dintr-un rechizitoriu legal.
despre televiziuni şi veveriţe…
În seara asta a mai apărut o televiziune de ştiri. A 8-a! Să le numărăm coane Fănică! România TV, Antena 3, Realitatea, B1, The Monney Channel, Giga, TVR Info şi, de azi, Digi 24. Un rai mioritic al informaţiei şi al consumatorilor ei. Acum 12 luni, în nişă nu existau decât 3 posturi: Antena, Realitatea şi Monney. În an electoral s-au înmulţit ca ciupercile, ca şi când în România alegerile şi perioada precedentă lor ar fi o sursă abundentă de informaţii importante pentru naţiune şi nu doar o suită de emisiuni plicticoase cu politicieni banali, dar groşi la pungă, promisiuni deşănţate, ştiri banale despre găleţi şi pungi cu făină, zvonuri ştampilate cu Exclusiv şi, cel mai important, tentative disperate de a părea obiectivi în subiectivismul nostru transparent.
Nevoia de “reboot”
Sunt fascinat de natura umană şi, mai ales, de modul în care pot supravieţui într-o singură specie atât frumos, atâta prostie, solidaritate şi individualism, răutate sau generozitate. Cred cu tărie că specia noastră are nevoie de un “reboot”. Mă afectează micimea oamenilor şi stupizenia lor, chiar dacă nu le sunt “victimă” directă. Pe de altă parte, mă bucură orice victorie a spiritului uman asupra construcţiei animalice care suntem, până la urmă.
Scaunul
Închise ochii. Pleoapele îi tremurară pentru o clipă, încercând să se agaţe de irizaţiile pe care genele le năşteau din lumina difuză a amurgului roşiatic, umed şi cald. În schimb urechile deveniră principala lui legătură cu lumea. Sunetele se amplificară brusc, o mână neîndemânatică rotind prea mult butonul de volum de pe care sărise pe alocuri coaja argintie.
visele pentru care renunţi să lupţi…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
prima zi din restul zilelor mele de blogger
În sfârşit m-am decis să intru în lumea selectă a bloggerilor. După ce am făcut un fel de sondaj de opinie pe facebook şi m-am chinuit să nu mă las demoralizat de cei patru prieteni care au considerat că “asta mai lipsea” (adică un blog al meu) şi de mulţi alţii care s-au arătat condescendenţi şi dornici să-şi camufleze indiferenţa cu un amabil “da, n-ar strica”, am decis să iau taurul de coarne şi să mă cufund şi mai mult în ceea ce se cheamă social-media.
