Chiar era nevoie de un discurs plictisitor de o oră şi ceva, doar pentru a-i transmite premierului să nu se creadă mai deştept decât Boc? După ce MRU spunea acum două zile că nu se pune problema măririi salariilor, pentru că nu ne permitem să risipim banii publici, vine Traian Băsescu şi anunţă revenirea, de la 1 iunie, la nivelul chenzinelor bugetarilor de dinainte de tăiere. Oare nu putea să-i transmită la telefon? Sau la o cafea, la Cotroceni? Comandantul nu poate face asta. El trebuie să arate (din nou) poporului cine e jupânul. Şi dacă cineva credea că a renunţat la implicare, transferând deja, actualului prim ministru, odată cu cheile de la Palatul Victoria, şi libertatea de decizie, se înşală. Până atunci mai e cale lungă şi centrul de putere nu s-a mutat încă.
“evident” că MRU se vrea şef!
Aseară, la TVR, premierul ne-a anunţat că “evident” ia în calcul prezenţa sa la Palatul Victoria mult timp după ce va expira perioada limitată a cabinetului său de avarie, premergător alegerilor generale.
E greu de presupus că MRU nu citeşte sondajele sau că are senzaţia, ca şi talibanii portocalii, că USL are pe undeva pe la 30-40 la sută şi că PDL-ul, dopat cu UNPR-ul, verzii şi asezonat cu Dan Diaconescu, va da lovitura la viitorul scrutin!
cine trebuia să prevadă?
Un individ intră într-un coafor, scoate pistolul şi împuşcă 8 oameni. Doi mor. Între ei şi soţia criminalului. Care era, de fapt, ţinta acestuia. În America n-ar fi o ştire ieşită din comun. Cei de acolo sunt obişnuiţi cu astfel de tragedii şi le privesc, de multe ori, cu detaşarea celor care ştiu că nu se pot feri de ele nici măcar dacă se închid în case. În România, însă, un astfel de eveniment dă peste cap programul televiziunilor şi somnul multor oameni. Sigur, o astfel de tragedie ar putea fi etichetată ca rezultatul unui puseu de nebunie, imposibil de prevăzut. O analiză puţin mai profundă naşte, însă, fiori pe şira spinării.
oamenii, spre deosebire de lumină…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
un moment de desălbăticire
Nu sunt un om social. Cu alte cuvinte, nu ies din casă decât rar şi, de obicei, fără scopuri mondene sau de distracţie. Rar mă simt în largul meu în grupuri de oameni pe care nu-i cunosc, nu-mi plac aglomeraţiile decât când le privesc din afară, nu sunt bun deloc la chitchat, nu sunt un izvor de bancuri sau de comentarii spumoase despre “vedetele” zilei.
“eu te-am făcut, eu te omor!”
La ei, copiii sunt trataţi cu toată seriozitatea. Părinţii au învăţat că nu sunt proprietarii odraslelor lor, că drepturile lor nu sunt discreţionare şi că nu pot face uz de ameninţarea: „eu te-am făcut, eu te omor!“. Orice corecţie aplicată “părinteşte” se poate transforma într-o acuzaţie dintr-un rechizitoriu legal.
