Sunt fascinat de natura umană şi, mai ales, de modul în care pot supravieţui într-o singură specie atât frumos, atâta prostie, solidaritate şi individualism, răutate sau generozitate. Cred cu tărie că specia noastră are nevoie de un “reboot”. Mă afectează micimea oamenilor şi stupizenia lor, chiar dacă nu le sunt “victimă” directă. Pe de altă parte, mă bucură orice victorie a spiritului uman asupra construcţiei animalice care suntem, până la urmă.
Sărăcesc cu fiecare rău făcut sau resimţit de un om oarecare, de aici sau de aiurea din lume, şi mă îmbogăţesc cu fiecare creaţie sau cu fiecare gest simplu prin care individul uită de sine pentru a se gândi mai mult la altcineva.
Mi-aş dori să am talent la scris (dar talent de-adevăratelea, ca Steinbeck, Hugo sau Preda) pentru a surprinde în cărţi astfel de personaje, astfel de vieţi. Din păcate, nu pot decât să observ şi să comentez o structură spaţială şi temporală căreia, de cele mai multe ori, am senzaţia că nu-i aparţin.
Dar ai talent si scrii atat de frumos, si eu ma regasesc in mare parte in cautarile si intrebarile tale; atunci ce bucurie poate fi pentru un artist daca nu aceea de a creea emotii acelora care interactioneaza cu arta sa? Mai mult, esti un Om alt timpului prezent. Felicitari! Mi-as dori sa te vad si aud moderand discutiile timpului prezent, nu doar pe mai mult sau mai putin incisivii tai colegi {unii mai mult sau mai putin insipizi ca tot cu “I” incepe}
Pe mine ma deranjeaza raul facut neintentionat, pentru ca suntem oameni si suntem imperfecti. Ma deranjeaza ca nu intelegem ca non-valoarea si rautatea intentionata ne involueaza putin, cate putin si sigur.
P.S. Sa stii ca si a comenta e un act “artistic”… facut in stilul tau! ;)
ciao radu!
e primul tau articol pe care-l citesc pe acest blog!
ma regasesc total in cuvintele tale iar dilemele tale sunt si ale mele!
una din ele ,ca m-am nascut intr-un spatiu si intr-un timp gresit, de o viata imi face companie!
multumesc si felicitari inca o data!