Azi m-am trezit cu intenţia de a scrie o poveste moralizatoare despre cum să nu cureţi cu cuţitul gheaţa din congelator, şi de a mă văita că nimeni nu livrează frigidere sâmbăta.
Dar, coborând scările, la parterul blocului, am văzut o lumânare aprinsă lângă o uşă drapată în negru. Şi m-am simţit brusc trist şi penibil.
Dacă le-a reuşit cu filmul acesta, de ce să nu încerce din nou, schimbând locaţia? Aşa a apărut o nouă colecţie de 20 de poveşti de iubire, ambientate, de această dată, în New York. O mulţime de regizori şi actori faimoşi şi-au dat întâlnire în această peliculă. Fiecare segment are scenariu şi personaje proprii, aşa că e greu să nu găseşti măcar unul care să-ţi placă :) În toate, însă, elementul central este oraşul, sau ceea ce înseamnă el pentru fiecare. Eu, unul, ştiu că aş putea trăi la New York. Şi este unul din puţinele oraşe pe care l-aş alege, dacă aş avea posibilitatea. Dar, eu nu joc în acest film, aşa că m-am mulţumit să-l privesc. Ceea ce vă recomand şi vouă! :)
Nu mai pot cu deconspirarea individei aceleia care s-a dovedit a nu fi ceea ce părea într-un clip publicitar pentru exploatarea de la Roşia Montană! Pur şi simplu m-am săturat de avalanşa de oripilări care i-a cuprins pe cetăţeni după de ce au văzut-o pe cucoana în cauză vorbind ca un mardeiaş mai slab de înger de prin Rahova. S-a umplut facebookul de reacţii indignate şi de perplexităţi, de parcă oamenii ar fi descoperit brusc o fotografie cu Maica Tereza şutind un portofel într-un tramvai aglomerat!
Una dintre dictaturile lumii e pe cale să se confrunte cu bombele democraţiei occidentale. Şi asta pentru că a luat-o razna şi a început să-şi omoare opozanţii interni şi simpli cetăţeni, fără discernământ şi reţinere. În orice moment, supertehnologia vestică va putea folosi un nou poligon de teste. Vor muri iar oameni, mulţi nevinovaţi, veşnice victime colaterale, ca în orice război. Pentru o perioadă, ne vom aminti cât de puţin am evoluat faţă de epoca bătăilor cu ghioage şi pietre. Am perfecţionat uneltele de ucis, dar noi am rămas, practic, aceiaşi.
Cine nu şi-a dorit un tată super erou? Sau mereu disponibil la joacă. Sau întotdeauna înţelegător şi prezent când ai nevoie de el. Un tată amuzant, pe care să-l placă toţi prietenii tăi. Sau unul cu care să te lauzi peste tot. Un tată care să ştie când trebuie să te trateze ca pe un copil şi când ca pe un om mare :) Unul care să-ţi explice, nu să-ţi impună. Unul care să aibă grijă de tine, fără să te sufoce. Unii au avut noroc să-l aibă. Alţii nu. Dar toţi veţi fi încântaţi să-i cunoaşteţi pe unii dintre cei mai faini taţi care există. Iată-i!
Nu ştiu cum fac de mă tot împiedic de Ryan Gossling! :) De fapt, ştiu. E foarte talentat şi, mai presus de asta, a ştiut mereu să-şi aleagă roluri foarte complexe şi provocatoare, în filme cu mare potenţial. Aşa e şi pelicula de astăzi, care vă propune un subiect mai puţin obişnuit. Antisemitismul unui evreu. Faptul că se bazează pe o poveste adevărată face lucrurile şi mai interesante. O incursiune în subconştientul unui om plin de ură şi furie. O disecţie uneori greu de suportat a slăbiciunii şi a fricii.
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!