Cine-a mai văzut un film cu zombie, la care să râzi? Şi nu pentru că e prost făcut sau morţii seamănă mai mult cu nişte găini călcate de maşină? Ci pentru că e plin de umor de bună calitate, specific britanicilor. Pelicula pe care v-o recomand azi nu e o parodie, ci o comedie în toată regula. cu accente horror. Dar pe care nu mai ai timp să le observi, ocupat fiind cu râsul. Şi nici n-ar putea fi altfel în această nouă producţie Edgar Wright, Simon Pegg şi Nick Frost. De văzut cu prietenii :)
seară de film
Eu nu ştiu decât două artiste cu voci excepţionale şi cariere muzicale extraordinare, care să fi obţinut şi Oscarul pentru interpretare feminină (nu într-un musical :). Una e Barbra Streisand. A doua joacă în filmul pe care vi-l propun astăzi. O poveste de iubire, agitată, pasională, romantică şi nărăvaşă, exact ca italienii care-i dau naştere. De altfel, spiritul latin e cel care dă sarea şi piperul acestei pelicule. În care apare şi Nicholas Cage, pe vremea în care mai ştia să interpreteze un rol :)
nu-i negaţi ultimul gest de demnitate!
De ieri tot încerc să scriu ceva, dar subiectul e aşa de sensibil, că m-am tot codit până acum. Am vrut să renunţ, dar mintea îmi tot revenea la el, chiar dacă gura trebuia să vorbească despre alte lucruri. Până la urmă am decis să spun ce gândesc, cu speranţa că voi fi bine înţeles. M-am întristat când am aflat de sinuciderea lui Costică Ştefănescu. Fără să fiu cine ştie ce microbist, ştiam cine a fost şi, mai ales, că s-a numărat printre puţinii fotbalişti serioşi, decenţi, care a vrut să facă spectacol doar pe teren, nu în vestiare, baruri sau paginile ziarelor.
la datorie
băsescu, drumul de la “ţiganca împuţită” la catafalcul “regelui” rromilor
23 iunie 2013. 18 români, aflaţi în concediu, mor într-un tragic accident de circulaţie, în Muntenegru. Se-ngălbenesc ecranele, autorităţile intră în alertă, doliu naţional. Preşedintele TB, nicio vorbă. Aflat la mare, n-a simţit nevoia, atât de acută în alte împrejurări, de a ieşi public, măcar pentru o vorbă de susţinere a rudelor victimelor nevinovate. Câteva săptămâni mai târziu, trecută emoţia momentului, se gândeşte să-şi justifice tăcerea: nu era treaba lui, ci a guvernului! El n-avea ce face, nu era printre factorii de decizie şi acţiune etc. Explicaţia e, însă, mult mai simplă şi mai meschină. Nu mai avea nimic de câştigat. Apucaseră alţii să se mobilizeze: doctorul Arafat, premierul, ministrul de externe. Era inutil să apară şi el după ei!
seară de film
Geniile sunt şi ei oameni. Mai mult, de obicei, nu ştiu să-şi gestioneze darul şi trăiesc o viaţă nedemnă de el. Şi-atunci când sistemul e incapabil să-i ofere unui astfel de om condiţiile pentru a evolua, atunci când cei din jur nu văd dincolo de aparenţe, atunci când “specialiştii” nu fac decât să aplice mecanic şabloanele de prin cărţile de psihologie, e foarte greu pentru un astfel de tânăr să-şi găsească drumul. Pelicula de azi este despre el şi despre câteva întâlniri providenţiale care-i vor schimba traiectoria. Multe Oscaruri pentru acest film, care a lansat pe orbită doi actori, ajunşi foarte cunoscuţi şi apreciaţi.
