Azi m-am trezit cu intenţia de a scrie o poveste moralizatoare despre cum să nu cureţi cu cuţitul gheaţa din congelator, şi de a mă văita că nimeni nu livrează frigidere sâmbăta.
Dar, coborând scările, la parterul blocului, am văzut o lumânare aprinsă lângă o uşă drapată în negru. Şi m-am simţit brusc trist şi penibil.
| Ţi-a plăcut? | Şi împarte cu prietenii tăi! |   |
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!
De vreo trei zile nu fac nimic altceva decat sa-ti citesc blogul (in putinul meu timp liber, evident), imi pare rau ca l-am descoperit atat de tarziu, imi pare bine ca s-a intamplat si m-am decis sa las un semn pentru ca post-ul acesta mi se pare, de departe, cel care spune atat de multe in atat de putine cuvinte!