Încă un pic şi se termină şi toamna. A fost destul de blândă cu noi, şi din punct de vedere meteo şi din cel al evenimentelor social-politice. Aşa că cele mai multe articole din octombrie au avut mai mult legătură cu mine decât cu spaţiul carpato-dunărean :) Cifrele spun că asta nu i-a îndepărtat pe cititorii mei, ceea ce mă bucură, pentru că, sincer, mi-e din ce în ce mai greu să scriu despre personaje şi evenimente care n-ar trebui să existe într-o lume, nu perfectă, măcar normală :)
seară de film
Se spune că drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Poate fi un motto al filmului de azi. Poţi fi de bună credinţă, dar rigid în convingerile tale, poţi dori din suflet să faci bine, dar să pierzi din vedere în toiul luptei cu răul, că nu prea ai dovezi ale acestuia. Un subiect dificil, dar foarte bine tratat de scenaristul şi regizorul peliculei. Cu mult echilibru, înţelegere pentru personaje şi fără dorinţa de a da lecţii evidente. Toţi cei patru actori importanţi au fost nominalizaţi la Oscar. Aşa cum s-a-ntâmplat şi cu scenariul, bazat pe o piesă de teatru câştigătoare a Pulitzerului.
seară de film
Fără nicio legătură cu comerciala sărbătoare importată de peste Ocean, vă propun în seara aceasta un film de groază… Deşi cred că e prea mult spus. Mai curând, de foarte mare suspans. Da, pe alocuri tresari, dar nu are nimic sângeros sau de neprivit prin el :) Oricum, e una dintre puţinele pelicule de gen care reuşeşte, cu mijloace puţine şi nesofisticate, să construiască o atmosferă tensionată şi să te ţină încordat până la sfârşit. O replică foarte bună la filmele cu spirite care au inundat piaţa cinematografică în ultimii ani.
seară de film
Mulţi s-au întrebat dacă există vreo genă a talentului care să fie transmisă din tată-n fiu. Dar una a ratării? Nu, filmul de azi nu e despre ADN, ci despre relaţia dintre un tânăr şi părintele său. Unul vrea să ajungă scriitor, celălalt se crede deja cel mai tare mânuitor al cuvântului din secolul ăsta. (Re)întâlnirea lor le va schimba vieţile. Un rol pe măsura calităţilor lui Robert de Niro, secondat de un mai tânăr confrate de breaslă, uşor ciudăţel, dar cu un mare succes în cinematografia de peste ocean.
o nouă premieră a piesei mele “Autorul”
La 10 luni după prima punere în scenă (profesionistă) a unei piese scrise de mine, iată că un al doilea teatru îmi face onoarea de a considera unul din textele mele dramatice demn de a prinde viaţă în faţa spectatorilor săi. Aşa că, pe 2 noiembrie, voi fi alături de actorii Teatrului Ion D. Sârbu din Petroşani, care vor transmite publicului gândurile mele.
de ce nu-mi place să merg la film, la mall!
Din păcate pentru consumismul capitalist, eu nu prea sunt în targetul lui. Din fericire pentru el, mulţi, mulţi alţii sunt! :) Nu-mi plac lucrurile de fiţe, mărcile nu mă impresionează şi, în general, nu-mi place să dau mai mulţi bani decât face! La fast-food nu prea mănânc, cafea nu beau. Aşadar, eu n-am ce să caut în mall-uri :) Sunt rare excepţiile şi unele dintre ele sunt legate de filme. De cele pe care vreau să le văd 3D, lucru care mi-e imposibil acasă. Altfel, sincer, călătoriile mele în locurile de strângere-a-oamenilor-care-n-au-ce-face-cu-banii sau vor-să-piardă-vremea-şi-să-caşte-gura ar tinde spre 0. Chiar şi aşa, ele sunt puţin numeroase, din varii motive.
