Din păcate pentru consumismul capitalist, eu nu prea sunt în targetul lui. Din fericire pentru el, mulţi, mulţi alţii sunt! :) Nu-mi plac lucrurile de fiţe, mărcile nu mă impresionează şi, în general, nu-mi place să dau mai mulţi bani decât face! La fast-food nu prea mănânc, cafea nu beau. Aşadar, eu n-am ce să caut în mall-uri :) Sunt rare excepţiile şi unele dintre ele sunt legate de filme. De cele pe care vreau să le văd 3D, lucru care mi-e imposibil acasă. Altfel, sincer, călătoriile mele în locurile de strângere-a-oamenilor-care-n-au-ce-face-cu-banii sau vor-să-piardă-vremea-şi-să-caşte-gura ar tinde spre 0. Chiar şi aşa, ele sunt puţin numeroase, din varii motive.
Una dintre vizite s-a consumat ieri, am vrut să văd revelaţia sezonului cinematografic: Gravity! Filmul a meritat deplasarea, experienţa de spectator, nu!
– deşi era trecut în program că începe la 19.25, timp de mai bine de 15 minute am văzut nişte reclame stupide, cu sunet infernal
– publicul a rămas cam acelaşi de acum 25 de ani, chiar dacă ţoalele de pe el sunt asortate cu ifonul.. Doar că acum nu mai strigă “pup-o, mă!”, ci vorbeşte la device-ul (adicătelea aparatul) pomenit, trimite sms-uri, primeşte sms-uri, şi râde zgomotos exact când eroina principală îşi aminteşte de fetiţa ei moartă într-un accident
– tot spre deosebire de acum 25 de ani, când biletul costa cât o vafă, nu cât un kil de îngheţată importată, seminţele au fost înlocuite cu snacksurile. Aceeaşi Mărie, veţi spune. Da, dar mult mai zgomotoasă, aşa împachetată cum e ea în tot felul de hârtii foşnitoare, care se lasă greu rupte.
– deşi se face publicitate în draci la ele, nimeni nu cumpără, probabil, pastile pentru vezică slabă. Aşa se explică de ce nu se pot abţine 90 de minute fără să dea fuga la baie, fix în timpul celor mai dramatice scene :)
Deci, dai destul de mulţi bani (pentru salariul mediu pe economie) ca să fii nevoit să faci exerciţii zen pentru a putea urmări ce e pe ecran şi nu ce e peste tot în jurul tău.
În rest, filmul a fost foarte bun, o experienţă vizuală deosebită, puţin umor, tensiune, atmoseferă, joc excelent al Sandrei Bullock, multe metafore bine gândite, altele puţin cam comune. Merită văzut în 3D, pentru a te bucura de tot ce-au fost în stare regizorul, directorul de imagine şi specialistul în CGI să facă.
Cât despre mall… Era plin, deşi era miercuri seara. Cei mai mulţi oameni mâncau, că doar românul e frate cu kilocaloriile! M-a amuzat aglomeraţia de librării, Diverta şi Cărtureşti considerând că e locul cel mai potrivit pentru a găsi iubitori de lectură. Ce păcat că din concurenţa dintre ele nu rezultă şi nişte preţuri mai decente. Magazinele mai mult goale! Coadă la biletele la film. Şi eu, simţindu-mă ca un intrus, într-o lume stridentă, căreia nu-i aparţin :)
Stiti lozinca revolutionara “de Craciun ne-am luat portia de libertate”. In scurt timp dupa momentul ’89 am constatat cu amaraciune ca e (si) libertatea prostului-gust. Cu timpul s-au adaugat proasta-crestere, mitocania, nesimtirea, impostura, hotia, minciuna, smecheria, perenele forme fara fond… Lista e nesfarsita… Nu merg la cinema-mall din aceleasi considerente (si altele) si nici la serbarile “campenesti-urbane”, sunt tot mai izolat si insingurat si o sa ies discret si fara regrete din lumea asta care mi-e complet straina.
Mie nu imi place sa ma duc sa vad film la cinema ,exact de ceia ce ziceai ,mult zgomot,cipsuri,floricele si multa nesimtire ..poate exagerez eu dar asta este parerea mea!!!
Măcar este cinematograf ! În oraşul meu s-a desfiinţat şi nici urmă de aşa ceva , deci dacă aş dori să mă duc la MALL trebuie să fac peste 40 km însa în copilărie avea şi oraşul nostru sală de vizionări filme . Am fost şi eu de câteva ori .
Concluzie : rău cu rău dar mai rău fără rău .