Carevasăzică, după o lungă perioadă, mi-am deplasat intelectul alienat de ceea ce trebuie să văd la televizor, în calitate de membru CNA, la teatru. Am zis să mă simt și eu nițel intelectual, puțin cult, cumva într-un fel care să mă stimuleze să mă reapuc de scris. Și am profitat de Festivalul Național de Teatru pentru a merge la trei piese, cum nu se poate mai diferite. Dar nu despre ele vreau să vă vorbesc. Poate doar tangențial.
Category Archives: viaţa cetăţii
ce-am înțeles noi din alegerile din PSD?
Ca de obicei, miștocăreala, mai ales pe net, a ținut loc de analize serioase. Și la televizor, subiectul a fost tratat cu reținere și relativă superficialitate, moderatorii neștiind exact ce să facă: să ia în serios sau să minimalizeze mișcarea lui Dragnea. Care, dacă tot urma să preia partidul, s-a gândit s-o facă en fanfare, pentru că, ce le-a scăpat analiștilor noștri, a fost vorba despre un exercițiu de imagine, și încă de unul reușit.
televiziune-violență-societate și viceversa
Datorită muncii minuțioase a mai tinerilor mei colegi de la departamentul de monitorizare al CNA-ului, care au luat la puricat toate buletinele de știri ale televiziunilor centrale, difuzate timp de o săptămână, în aprilie acest an, avem o statistică interesantă legată de incidența în programele suspomenite a informațiilor despre evenimente violente. Adică omucideri, accidente, violuri, sinucideri, bătăi, războaie, atentate etc. Pe baza ei putem trage câteva concluzii care ar fi utile în ipotetice dezbateri publice despre cum și de ce arată societatea noastră cum arată. Dar, cum ele nu există, rămâne să discutăm aici, pe blog.
omul sfințește sutana, nu viceversa
Nu puține au fost ocaziile când am vorbit nu doar despre discrepanța enormă dintre secolul în care, oficial, trăim, și multe mentalități mioritice, întreținute cu sârg de biserică, ci și despre diferența între ce ar trebui să facă slujitorii domnului și adevăratele preocupări ale unora dintre ei, aducătoare de osânză pe burtă și merțane în garaje. M-am ferit mereu să generalizez, mai ales când am vorbit despre persoane, și am preferat să atrag atenția asupra unui fenomen. Și, din păcate, n-am dus lipsă de ”mostre” semnificative mai ales pentru instituție în sine.
frumoșii adolescenți emoționați
I-am cunoscut acum aproape 10 ani. Prima dată, prin intermediul casetei VHS pe care-și înregistraseră spectacolul cu care voiau să intre în concursul de teatru din cadrul LicArt-ului, pe care îl organizez din 2001. Apoi, pe viu, la Finala din 2006, când au jucat în fața unei săli pline și a membrilor Juriului din acel an, actrița Maia Morgenstern, criticul Cristina Modreanu și regizorul Felix Alexa. De altfel, au și cucerit atunci Marele Premiu, performanță pe care o vor repeta în 2009.
despre sfințirea ”cârtițelor”, că și ele au suflet
Chiar dacă britanicii circulau cu metroul din 1863, putem considera că, pentru români, el e o cucerire tehnologică modernă. Mai mult, ținând cont de ritmul în care se chinuie autoritățile să construiască noi magistrale, s-ar părea că vorbim mai mult de un fel de miracol dumnezeiesc, mult întârziat de păcatele păcătoșilor care suntem noi, mioriticii. Și, așa cum se știe și se practică pe meleagurile noastre încă din vremurile lui Zamolxe, bunăvoința divină se poate atrage și cu ofrande, spirituale, desigur, sau cu dovezi că obscurantismul, atât de propice evoluției spirituale bazate pe rotația soarelui în jurul Pământului, nu s-a încheiat în binecuvântatul spațiu carpato-danubiano-pontic.
