despre sfințirea ”cârtițelor”, că și ele au suflet

Chiar dacă britanicii circulau cu metroul din 1863, putem considera că, pentru români, el e o cucerire tehnologică modernă. Mai mult, ținând cont de ritmul în care se chinuie autoritățile să construiască noi magistrale, s-ar părea că vorbim mai mult de un fel de miracol dumnezeiesc, mult întârziat de păcatele păcătoșilor care suntem noi, mioriticii. Și, așa cum se știe și se practică pe meleagurile noastre încă din vremurile lui Zamolxe, bunăvoința divină se poate atrage și cu ofrande, spirituale, desigur, sau cu dovezi că obscurantismul, atât de propice evoluției spirituale bazate pe rotația soarelui în jurul Pământului, nu s-a încheiat în binecuvântatul spațiu carpato-danubiano-pontic.

De aceea, probabil, s-a apelat la ritualul avangardist, preluat de la NASA, de sfințire a ”cârtițelor”, acele mașini mari și rele, care rod pământ pentru a permite cimentului să căptușească galeriile lăsate în urmă. Și pe care, din aceleași motive demne de secolul 21, le-au numit, cum altfel, Filofteia și Varvara. Evident, nebotezate, sufletele lor ar fi ars veșnic în focurile gheenei, unde s-ar fi dus imediat ce și-ar fi încheiat efemera misiune terestră. Și nu vrem asta, nu, pentru că, oricât de păcătoase se vor fi dovedit, merită și ele un loc în raiul coloșilor metalici. Plus că nu ne dorim sub nicio formă ca mult prea complicatele lor măruntaie să adăpostească, doamne ferește, cine știe ce spirite malefice care, profitând de lipsa de vigilență a societății, să rămână prin tunele până când prin ele vor trece metrourile pline cu suflete slabe, gata de a fi luate în stăpânire.

Știut fiind faptul că preoții nu fac nimic de dragul artei, mă întreb cât a costat deplasarea unei armate de 7 (șapte!) slujitori ai domnului pentru scrierea încă unui capitol glorios în epopeea creștină fără de sfârșit a neamului. Și cine a plătit-o? Viitorii călători, actuali plătitori de taxe? Sau a fost o acțiune bro-bono a bisericii, știută fiind preocuparea acesteia de a oferi comunității know-how-ul necesar rămânerii în evul mediu?

PS. Click pe foto (Dumitru Angelescu), dacă vreți s-o vedeți mai mare.

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: