Și-a fost și Crăciunul. Ca de obicei, emoția a fost propulsată la nivele lacrimogene, ba de filmele cu miracole și multă iubire, ba de colindele difuzate în buclă de toate radiourile, ba de apelurile la bunătate de tip sezonier, ba de copilul ăla care e mai tot timpul singur acasă, ba de cadourile de sub brad. În sfârșit, e timpul trăirilor puternice și al senzației că noi, oamenii, nu suntem chiar niște insule. Până și știrile au fost alese cu grijă pentru a nu strica spiritul sărbătorilor. Probabil, de aceea, gestul unor cetățeni ai orașului Lens a trecut neobservat, cel puțin la noi.
Category Archives: viaţa cetăţii
când presa are altă treabă
Când e vorba să inducă panica în populație, presa e pregătită. Titluri bombastice, scrise cu litere de-o șchioapă, tonuri catastrofice și ”dezvăluiri” cutremurătoare. Totul în numele ”datoriei” de a-i informa pe cetățeni. Că e vorba de ”cea mai grea iarnă din ultimul secol”, de ”creșteri colosale de prețuri”, de ”iminentul atac din partea lui Putin” sau de ”invazia musulmanilor”, o anumită parte a mass-mediei oferă muniție tuturor speriaților din ogradă, care abia așteaptă ca temerile lor să fie confirmate de ”jurnaliști”, adică de oamenii aceia informați, imparțiali și echilibrați. Așa că preiau totul nemestecat și-l rostogolesc pe facebook, devenit un fel de modern turn de veghe în care trebuie trase clopotele de alarmă la vederea năvălitorilor!
iete că strada nu fu țara!
Mai țineți voi minte tragedia din Colectiv? Aceea cu 60 de morți? Care a declanșat o emoție națională și-o maree stradală plină de revoltă? Dacă îndrăzneai să te îndoiești de ordinea vinovățiilor stabilită de aceasta din urmă riscai să fii linșat în piața publică a internetului. Țara voia schimbare! Și tu n-aveai voie să ai dubii! Dacă n-aveai chef să mărșăluiești strigând ”corupția ucide” și să le ceri tuturor să plece acasă, era indicat să te ascunzi sub patul tău de comunist retrograd și să taci. Nu să te întrebi dacă oamenii aceia, mulți de bună-credință, chiar știu ce vor, dincolo de sloganurile găunoase de tipul ”să fie bine ca să nu fie rău”. Dacă puneai la îndoială capacitatea străzii de a oferi și o alternativă coerentă, articulată și, mai ales, realistă, erai dușmanul poporului. Pentru că, nu-i așa, strada era poporul. Bașca erai acuzat și că îți bați joc de moartea nevinovaților, deveniți peste noapte martiri ai luptei împotriva bubelor societății!
revoluția explicată… pas cu pas
Motto: ”Guvernul meu!
Guvernul meu!
Guvernul meu!”
Premise ”istorice”: cu 10 zile înainte de tragedia din Colectiv, două evenimente fără nicio legătură, desigur!. Un fan cu eșarfă al președintelui vorbește despre soluția miraculoasă, Cioloș prim-ministru, în timp ce o pagină de facebook invită oamenii să meargă pe 1 decembrie la cea mai mare manifestație de după ’89, pentru a trimite acasă toată clasa politică. Ponta pare încă solid ancorat la Palatul Victoria, opoziția e cam resemnată cu ideea că n-o să petreacă Revelionul în fruntea bucatelor, cine să-și bată capul cu chemări la revoluție și ipotetici noi premieri?
despre vinovății
În ultimele zile am asistat din ce în ce mai contrariat la mutarea atenției de la principalii vinovați pentru tragedia din clubul Colectiv, adică cei 3 patroni care au pus profitul material mai presus de viețile a zeci de oameni, pe cei, acei indefiniți ”cei”, care le-au permis să facă asta. Așa că toată durerea, toată frustrarea, toată revolta s-au îndreptat împotriva ”corupților”, deși nimeni nu îi poate arăta cu degetul pe bază de dovezi clare ale vinovăției lor. Și eu aștept să aflu dacă există și care le e culpa exactă, pentru a putea cere o pedeapsă pe măsură. Dar nu pot ignora că TOTUL a pornit de cei care care, pentru bani, mulți bani, au ignorat cu bună știință orice reguli de bun-simț, a căror respectare nu trebuia prevăzută în lege și verificată de alții.
NU, habotnicilor!
Nu, talibani aneuronali, tragedia din clubul Colectiv nu e un semn de la dzeu că rockul e diavolesc și că Halloween-ul e contra firii! Nu e o dovadă a îndepărtării poporului de ”valorile spirituale ale ortodoxiei” sau căderii tineretului patriei în ”patimile occidentului putred”. Nu e o pedeapsă divină pentru păcate imaginare, trecute la catastiful sfânt și folosite de slujitorii bisericii pentru zgândărirea vinovățiilor plebei, principala lor sursă de venit. Nu e un îndemn la construitul mai multor lăcașuri de cult sau agățarea mai multor cruciuloaie la oglinzile mașinilor, pupatul mai vârtos de moaște sau la proliferarea citatelor din Boca. Și nici o pledoarie pentru mai multe și mai obligatorii ore de religie în școli.
