E timpul pentru rubrica Nişte ştiruci. Nu vă lăsaţi păcăliţi de diminutivul din titlu. Într-un univers paralel, ar fi fost de Breaking news. La noi, doar câteva ştiri ignorate, în general, de media. Unele mai haioase, altele mai serioase. Toate, cu un scurt comentariu personal.
Alex colecţionează goluri. Aşa cum alţii strâng timbre, cutii de chibrituri, pitici de grădina, neveste… Alex strânge goluri. Cu pasiune, cu entuziasm, cu inconştienţă… Ca orice colecţionar care se respectă. Le simte de departe, le adulmecă, îi sticlesc ochii. Le ia, le întoarce pe fiecare parte, le trage în piept mireasma, le apropie, apoi le îndepărtează de ochi. Ce mai? O beţie a colecţionării de goluri. Alex iubeşte golurile. Golurile îl iubesc pe Alex. Golurile îi iubesc pe toţi oamenii. Dar Alex crede că e privilegiul lui de a schimba, astfel, păreri cu viaţa. Alex e un om bun. Dar bunătatea n-are ce căuta în arta colecţionării de goluri. Iar povestea noastră, despre asta este. Nu despre bunătate sau frumuseţe
O dramă ambientată în Carolina de sud a anilor ’60, adică în plină epocă a segregării rasiale. O fată cu un trecut tragic şi singuratic şi un prezent marcat de relaţia dificilă cu tatăl său, găseşte iubire lângă o familie de apicultori. Surorile Boatwright (independente şi extravagante) îi arată că viaţa poate fi şi altfel decât o cunoscuse până atunci. Dakota Fanning, aşa cum o ştim, pregătindu-se să devină o mare actriţă.
E timpul pentru ceva mai uşor. O comedie bufă, care nu pune accentul pe replici subtile, ci pe jocul celor doi protagonişti. Robert Downey Jr, care s-a reinventat şi a devenit un actor de clasa A, şi Zach Galifianakis, mototolul bine intenţionat, fac o echipă reuşită. Un film plăcut, cu o uşoară latură sentimentală.
Un actor (bun), un spaţiu strâmt, un telefon, întuneric. Tensiune cât cuprinde, scenariu bine închegat. Puţine întrebări, dar şi mai puţine răspunsuri date de film, responsabilitatea e a privitorului. Pe scurt, un thriller reusit. Si un Ryan Reynolds care arată că poate juca şi altceva decât personaje de benzi desenate sau tineri iubiţei în comedii romantice.
Vorbim atât, că mulţi au senzaţia că şi comunică. E tare bun vorbitul ăsta, despre orice. Ne trece viaţa şi noi habar n-avem. Dar suntem bine vorbiţi şi murim împăcaţi că am dezbătut atâtea nimicuri încât ceva, ceva din universul ăsta tot om fi-nţeles noi. Şi dacă nu, măcar i-am ameţit pe ceilalţi. La specia noastră vorbitul s-a transformat într-o metodă de marcare a teritoriului. Nimic nu impune mai lesne limite ca vorbitul.
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!