Seară de film

Am găsit în arhivă un film destul de vechi, împlinește 33 de ani. Cred că l-am văzut chiar pe timpul lui Ceaușescu, la video-ul unui prieten de-al tatălui meu. M-a interesat personajul principal, a cărui muzică o știam deja de pe discurile cumpărate de mama. Dar habar n-aveam c-a fost așa ciudat și a avut o viață atât de tumultuoasă. Dar am fost mai fascinat de cel despre care nu auzisem absolut nimic, ”rivalul” primului, Salieri. Sfâșiat între admirația profundă pentru Mozart și preceptele morale, muzicianul nu reușea să înțeleagă de ce Dzeu îl răsplătise pe tânărul geniu cu așa talent, în pofida ”vulgarității” traiului pe care-l ducea. Încet, ajunge ca invidia să se transforme în dușmănie, nu doar la adresa lui Mozart, ci și a  lui Dzeu însuși. Nu încearcă să se iluzioneze în privința propriei mediocrități, dar consideră că a suferit o nedreptate. Filmul a primit 8 premii Oscar. Citește restul articolului

Categorii: filme

Dragă Hotnews…

Ca de obicei în perioade mai fierbinți, și ziua cu mitingul împotriva grațierii și amnistiei a suscitat o creștere a postărilor de pe facebook susceptibile a trezi reacții mai virulente, mai pasionale, mai iraționale. Ca orice cetățean care are dreptul de a-și da cu părerea despre ce se-ntâmplă în cetatea lui, am făcut și eu câteva considerații despre anumite aspecte mai ieșite din comun. De exemplu, participarea președintelui țarii la un miting neautorizat, aducerea la protest a unui sugar, audiențele care arătau că cei mai mulți oameni au aflat de doleanțele protestatrilor uitându-se la televiziunile pe care aceștia le vor închise. Mi-am păstrat stilul ironic elegant, chiar dacă știu că asta deranjează mult mai rău decât înjuriile și limbajul trivial. Asta nu m-a ferit, desigur, de comentarii vulgare și fără nicio legătură cu postările, cu acuzații care mai de care mai imunde, care dovedeau nu doar necunoașterea activității mele, ci și o rea credință crasă. Mă rog, nimic ieșit din comun :) La un moment dat, însă, numărul celor care mă înjurau ca la ușa cortului a crescut brusc. Mă durea deja mâna de la blocat neanderthalieni și șters zoaiele care mânjeau un spațiu decent și deschis dialogului, așa cum e  pagina mea. M-am întrebat, firesc, ce s-a-ntâmplat. Cine a dat semnalul? Am aflat rapid. Un articol de pe Hotnews, în care se prezentau reacțiile a trei membri CNA. Pentru că pe mine nu m-a sunat nimeni să mă întrebe ce părere am, apăreau în articol doar niște aprecieri la adresa presupuselor mele intenții. Am răspuns pe facebook, dar am decis să scriu și aici, ca să rămână. Aveți sub textul meu și captura cu articolul cu pricina. Nu dau link, nu vreau să le întorc favorul cu creșterea traficului.

Citește restul articolului

Categorii: CNA, viaţa cetăţii

Seară de film

Am spus de mult timp că Maggie Smith este una dintre cele mai bune actrițe din lume, dar care, din păcate, nu s-a bucurat de recunoașterea meritată. V-o propun azi într-un film ambientat la Paris, într-un rol complex și nuanțat. Îi dă replica Kevin Kline, în pielea unui american care descoperă că apartamentul pe care tatăl său i l-a lăsat moștenire în capitala Franței adăpostește mai multe secrete, întrupate în bătrâna profesoară de engleză care locuiește acolo cu fiica sa. O poveste despre iubire și trădări, despre slăbiciuni și egoism, despre greutatea trecutului și speranțele legate de viitor. Citește restul articolului

Categorii: filme

Seară de film

Am descoperit iar un film care m-a făcut să privesc nuanțat perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Și să (re)descopăr că victime nu au fost doar cei asasinați în lagărele de concentrare sau pe câmpul de luptă. Ci, uneori, și cei care s-au trezit luați cu arcanul într-o bătălie în care n-aveau ce căuta și în care au fost obligați să iasă din copilărie și să se maturizeze. O producție daneză inspirată din fapte reale care spune povestea unui grup de prizonieri germani de război puși să demineze plajele nordice. Priviți ca niște criminali, simboluri ale crimelor comise de al treilea reich, nu sunt decât niște adolescenți sau doar puțin mai mari. Filmul e dur și trist. Și vorbește despre cum empatia sau hidoșenia sufletească nu au legătură cu statutul de învins sau învingător. Citește restul articolului

Categorii: filme

Seară de film

De mult timp nu mai văzusem un film atât de cald și de amuzant, atât de trist și de optimist în același timp. Și nu mă așteptam să le găsesc pe toate într-o producție suedeză. Deh, preconcepțiile astea! Cu umor și sensibilitate, scenaristul  spune povestea unui bătrân acit de viață, obsedat de ordine și disciplină, debuzolat complet de singurătatea în crae l-a trimis moartea soției sale. Nu-i place nimic, nu-i suportă pe oameni, toți sunt idioți și incompetenți. Nu se înțelege nici cu pisicile. Și, în general, pare că urăște viața cu toate puterile. De altfel, se decide să și-o și curme. Doar că… ea, viața,  are alte socoteli. Citește restul articolului

Categorii: filme