Telespectator la mitingul alb

După decembrie 1989, cand am ieșit la Revoluție pentru ca unii să mă poată amenința nestingheriți azi cu moartea pentru că am alte opinii decat ei, am decis să nu mai girez pe nimeni cu implicarea mea în manifestări de masă. De asta nu am fost la mitingul PSD, deși, evident, fac parte din cei mulți, sătui de modul în care o minoritate zgomotoasă face, conștient sau nu, jocurile propagandei imunde puse în slujba unor centre de putere obscure și imposibil de tras la răspundere. Așa că am fost un simplu telespectator care s-a abținut cu greu să nu reacționeze la toate zoaiele scurse din frumusețea sufletească și libertatea de gândire ale ”influencerilor” de pe net și ale minunaților lor fani!

Să încep cu ce-am văzut! Am văzut o demonstrație de forță și un exercițiu de imagine ale unui partid care câștigă alegeri, dar pierde invariabil războiul mediatic, mai ales cel de pe net. Am văzut foarte mulți oameni care, conștient, au acceptat să ia parte la ele pentru că numai așa puteau arăta că există, că nu sunt doar niște anonimi ștampilatori de buletine de vot o dată la 4 ani. Oameni care n-au fost stimulați/manipulați emoțional să iasă din case, ci în care s-a acumulat din 2014 încoace convingerea că trăiesc într-o țară în care până și votul e doar o figurație, pentru că mai importante sunt jocurile din culise ale celor nealeși de nimeni, dar cu pârghii de putere inimaginabile pentru un muritor de rând. Oameni care s-au săturat să fie catalogați drept pleava societății, știrbii, analfabeții, asistații sociali, doar pentru că nu mânuie cu atâta dexteritate photoshopul, facebookul, blogurile și prezențele în studiourile TV. Am văzut tineri și bătrâni, rasați și mai din topor, profesori și muncitori, grași și slabi, oameni care n-ar ieși în stradă fără să fie chemați explicit de cineva, pentru că nu se cred buricul pământului, pentru că nu sunt convinși că dețin adevărul absolut și nu țin morțiș să-l impună agresiv celorlalți.

Ce n-am văzut, însă:
– revărsări de ură viscerală la adresa cuiva
– pancarte și scandări pline cu înjurături la adresa ”dușmanilor”
– amenințări cu moartea sau bătaia la adresa celor pe care îi disprețuiesc. N-am văzut manechine spânzurate sau trase în țeapă
– reporteri ai televiziunilor “neprietene” agresați verbal sau fizic
– osanale aduse corupției
– recuzită pregătită din timp pentru un miting spontan, cu sloganuri verificate în focus-grupuri
– violență la adresa provocatorilor
– copii. Cu sau fără pancarte cu sloganuri politice.

Dar n-am văzut nici:
– discursuri bine articulate, scurte și incisive
– oratori capabili să electrizeze masa aceea de oameni, să insufle speranță că venirea lor acolo nu e doar un gest formal și inutil, o acțiune de partid bifată de liderii locali și naționali
– obiective pe termen scurt și lung de atins pentru și cu oamenii aceia din piață și cu milioanele care au stat acasă, sătui de războiul interminabil dintre ”corupți” și ”statul paralel”

Habar n-am dacă mitingul era necesar pentru societate, ca întreg. Nu știu ce efecte va avea pe termen scurt sau lung, în afară de demontarea unor ”argumente” ale propagandei privind ”voința străzii, adică a poporului”. Nu cred că va aduce voturi în plus pentru PSD. Dar revărsarea de ură și mizerii cu care a fost întâmpinat de tinerii frumoși și liberi îi va aduce, cu siguranță, voturi din partea celor care, fără să simpatizeze partidul, sau pe Dragnea, sau pe Firea, resping organic genul acesta de manifestare a unei superiorități intelectuale imaginare, care ascunde, în fapt, o penurie de caracter și echilibru, de rațiune și capacitate de dialog.

—-
foto Silviu Matei

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:



    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: