Printre rânduri cu Octavian Paler

Vă propun să vedeți una dintre cele mai dragi mie emisiuni pe care le-am făcut în cei 21 de ani de carieră în televiziune. Și nu, nu pentru c-am fost mai deștept ca de obicei sau am reușit să scot de la cel din fața mea secrete de stat. Ci pentru că invitatul meu era un om cu un loc special în sufletul meu și cu un rol esențial în formarea mea ca om, deși nu-l întâlnisem niciodată. Eram în anul de graţie 1997, adică acum multe, multe secole… Pe vremea când eu făceam emisiuni culturale la o televiziune comercială iar lumea nu se învârtea în jurul fătucilor subrete-iubite-de-fotbalişti sau a cocalarilor, maneliştilor, beizadelelor şi parveniţilor. O perioadă mai săracă în impostură, dar mai bogată în oameni de calitate.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic

Modificările la Codul Audiovizualului

La câteva săptămâni de la intrarea mea în CNA am început să mă lovesc de imperfecțiunile normelor audiovizualului. Și, dacă în privința legii vechi de 15 ani, nu prea puteam face nimic, mi-am concentrat atenția și eforturile pe modificarea Codului. Procesul, demarat în noiembrie 2015, s-a finalizat abia în februarie 2017, cu mare greutate și cu multă risipă de energie și răbdare din partea mea pentru a-mi mobiliza colegii să închidem împreună acele portițe prin care mulți radiodifuzori se strecurau pentru a scăpa neamendați sau cu sancțiuni mult mai mici. Mai jos, în tabel, aveți cele mai importante schimbări. În stânga sunt articolele inițiale, în dreapta, cele modificate. Cele bolduite sunt propunerile mele, iar cu italice sunt motivațiile.

Citește restul articolului

Categorii: CNA

După doi ani de CNA

Tocmai s-au împlinit doi ani de când 459 de parlamentari au decis că merit să fac parte din Consiliul Național al Audiovizualului. Sincer să fiu, în acest moment am mai multe dubii decât atunci dacă am făcut bine (pentru mine) că am acceptat o astfel de responsabilitate. Pe de o parte, poziția din care pot încerca primenirea aerului din spațiul audio-vizual se potrivește foarte bine cu reperele în care am crezut și în baza cărora am activat în televiziune și radio în cei 21 de ani de carieră. Pe de altă parte, modul meu revoluționar de a încerca să fac lucrurile nu se prea încadrează în structura destul de rigidă a unei instituții precum CNA-ul și cu unele constrângeri, deseori născătoare de frustrări, ale unui sistem democratic în care votul e suveran, dar unitățile de măsură variază în funcție de experiența de viață, valorile personale și viziunea asupra societății pe care mass-media o modelează în mare parte. Dar cel mai incompatibil m-am dovedit a fi cu elementele care le parazitează pe cele de mai sus, motivații greu de cuantificat, incongruențe în cântărirea faptelor și a culpelor, subiectivisme aflate într-un antagonism evident cu intransigența legii. Și, cel mai neplăcut în plan personal a fost judecatul la grămadă a membrilor de către cei din afară, indiferent de activitatea individuală. Am scris aici despre asta, nu mai reiau.

Citește restul articolului

Categorii: CNA

Seară de film

Ca în multe alte cele, când vor să facă un film despre polițiști corupți, americanii sunt greu de egalat. Pentru că lasă de-o parte orice rafinament cinematografic, și dăltuiesc cu furie o poveste dură, plină de violență și imundicitate, din care ai vrea să scapi, dar, totuși, rămâi, pentru că vrei să afli cum se termină și care dintre personaje va supraviețui. Ca spectator, eși agresat în continuu: de atitudini, caractere, idei, slăbiciuni, lașități, răutate și senzația că totul e pierdut, că lupta cu forțele întunericului e sortită eșecului. Și, totuși, în toată această negură contondentă, zărești, din când în când, o geană de lumină, de obicei, venită de la cel care încă nu s-a rătăcit. Un thriller de acțiune, cu doi actori foarte buni: Casey Affleck și Kate Winslet (într-un rol în care vă va fi greu s-o recunoașteți). Citește restul articolului

Categorii: filme

Seară de film

Filmul de azi ar putea fi considerat o tristă poveste de iubire. Impecabil spusă prin intermediul imaginii, a muzicii, a jocului actorilor, a îndemânării regizorului de a crea o atmosferă melancolică și misterioasă. Doi oameni se întâlnesc și se îndrăgostesc. Chiar dacă trăiesc singuri pe o insulă, având grijă de un far, nu resimt lipsa a aproape nimic. Un singur lucru își doresc, un copil. Se pare, însă, că natura nu vrea să le permită acest lucru. Până într-o zi când universul le oferă ceea ce-și doresc, dar altfel decât se așteptau. Uneori, din prea multă dragoste, oamenii ajung să facă lucruri care, într-un final, le provoacă rătăcirea unuia față de altul. Citește restul articolului

Categorii: filme