În seara asta, în drum spre servicu, m-am întâlnit cu:
– un balon roşu care se odihnea, dincolo de gard, pe iarbă
– un căţel alb cu negru care, pentru că nu eram pe bicicletă, nu m-a mai lătrat
a sosit circul în oraş!
Suntem provinciali. Şi asta nu doar pentru că istoria noastră ca amalgam daco-roman începe odată cu transformarea pământurilor nord-danubiene în periferie a Imperiului lui Traian. În pofida densităţii peste media mondială a vuittoanelor, Q6-urilor, iphoanelor sau robinetelor aurite din penthousurile parveniţilor dâmboviţeni, suntem la nivelul mentalităţii locuitorilor unui târg modest, în care cele mai importante evenimente sunt alegerile, prinderea nevestei dascălului în patul popii şi marama cea nouă a coanei Eleonora, adusă taman de la oraş de funcţionarul de la minister care îi face ochi dulci de vreo două luni. Dar parcă nimic nu scoate la lumină atitudinea provincială mai abitir decât sosirea circului!
liceeni+fotografie=love :)
Nu sunt un mare amator de inaugurări, chermeze, ceremonii, mă rog, orice fel de pretext social de a strânge nişte mâini şi de a schimba banalităţi zâmbăreţe. Dar când e vorba de combinaţia liceeni-fotografie, nu trebuie să fiu invitat de două ori. Aşa că nu am ezitat să mă trezesc mult mai devreme decât de obicei :), ca să iau parte la deschiderea Centrului de Educaţie Vizuală, pus pe picioare de prietenii noştri de la Nikon la Colegiul Naţional Ioan Neculce. Un spaţiu de care se simţea nevoia şi care îşi face astăzi binemeritata apariţie. Unul deschis tuturor liceenilor din Bucureşti, care vor avea acces la aparatură şi tehnică de ultimă generaţie şi vor participa la cursuri şi workshopuri.
oamenii sunt drumuri care…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
Compromisul, ca filosofie de viaţă (2)
Apoi, odată făcut, compromisul devine o parte din noi. Ne pregătim să-l apărăm în faţa celorlalţi aşa cum facem cu lucrurile în care credem. O luptă din care trebuie să ieşim învingători. Altfel, vom fi nevoiţi s-o luăm de la capăt cu justificările. Dar, între timp, vom fi făcut compromisul. Iar un compromis atrage după sine altele ca el. Odată abandonat un principiu, se clatină toate celelalte. Asta în cazul în care scara noastră de valori nu era o adunătură de idei culese de la alţii sau îngurgitate mecanic odată cu laptele matern. Chiar dacă nu realizăm, nimic nu mai e la fel ca înainte. Am renunţat la o parte din noi şi ea trebuie înlocuită.
Seară de film
Din nou un recital Ryan Gosling! Dar n-ar fi folosit nimic (poate doar ca o nouă dovadă a unui talent de excepţie), dacă scenariul peliculei n-ar fi fost la înălţime. La un moment dat, începi să ai senzaţia că ştii despre ce e vorba. Dar nu poţi fi sigur, până la sfârşit. Un film psihologic, cu o desfăşurare de thriller. Personaje puternice şi credibile. În mintea cui? O dramă trăită şi spusă altfel.
