Azi sunt mândru de mine! Am răspuns datoriei cetăţeneşti de a fi martor! Îndatorire de mare responsabilitate, după cum se va dovedi. Aşa că aştept medalia şi mulţumirile conducerii oraşului!
Tocmai îmi puneam cumpărăturile în maşină, când se apropie de mine un poliţist. Ca orice om care n-are nimic pe conştiinţă, m-am crispat o secundă :) Dar nu era cazul, nu parcasem pe spaţiul verde de sub betoane, nici nu aveam uitate cauciucurile de iarnă (pentru că am all seson, na!).
Ei bine, da! Am fost premiant mai în toţi anii de şcoală. Şi comandant de grupă. Pentru şnurul galben (de comandant de detaşament) nu aveam (aşa cum nu am nici acum) “calităţile” necesare! Nici atunci, nici acum, n-am ştiut să zic ce trebuie, când trebuie, cui trebuie :) Şi atunci, ca şi acum, aveam o problemă cu soarele în ochi :) Nici atunci, nici acum, nu-mi plăceau sandalele, dar măcar acum le port fără şosete :))
A sosit timpul pentru primul film australian de recomandat. Aţi mai văzut vreunul până acum? E un amestec între stilul britanic şi cel american. În acest caz, e vorba de o dramă. În care memoria zgândărită scoate la lumină amintiri care nu sunt exact ce credeau personajele. Vinovăţii şi frustrări neasumate, şi ale căror efecte sunt, evident, suportate de ceilalţi. Până într-o zi.
Se spune că dragostea durează 3 ani. Ei bine, nu chiar întotdeauna. De aceea se și fac filme despre asta, ca să ne permită tutror să visăm frumos. Vă propun pentru azi o peliculă despre cum să îmbătrâneşti frumos, alături de omul iubit. Mai mult, despre cum să fii, alături de acesta, o oază de linişte şi echilibru pentru prieteni şi rude. Şi toate astea, în doar 4 anotimpuri…
Primarul Oprescu inaugurează un mega adăpost pentru câinii vagabonzi din Bucureşti. Pe banii unor ong-uri! Aşa cum e firesc, de altfel! Nu mi se pare normal să plătesc eu, cetăţeanul, un fel de taxă de protecţie împotriva muşcatului.
O altă asociaţie, „cuţu-cuţu”, dă un comunicat al cărui titlu „Câinii nu sunt evrei ca să fie duşi la Aushwitz” (apropo, lipseşte un “c” din numele lagărului), din dorinţa de a şoca, face o comparaţie halucinantă între soarta patrupedelor care vor fi strânse şi duse în adăpostul cu pricina, şi cea a milioanelor de oameni, asasinaţi în masă de regimul hitlerist, doar pentru că aparţineau unei etnii anume.
Pentru că se apropie alegerile locale, şi se ştie ce plicticoase pot fi, de azi voi ţine un jurnal de campanie, ceva mai puţin sobru, cu ştiri inedite despre candidaţi, strategii, slogane, evenimente. Şi, desigur, mici comentarii, acolo unde nu mă pot abţine :)
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!