Mulţi vorbesc de emigrare. Mulţi au şi luat viaţa de la capăt în alt colţ al lumii, printre străini. Unii ar vrea s-o facă, dar nu au curaj. Sau îi leagă de ţara lor mai mult decât întâmplarea că s-au născut acolo. Pentru azi, un film despre emigranţi ilegali în America. Despre oameni care încearcă să-şi croiască o existenţă mai bună, chiar dacă asta presupune şi încălcarea legilor. Despre pericolele la care sunt supuşi adolescenţii “rătăciţi” într-o lume adeseori ostilă. Despre sacrificiile pe care le poate face un părinte pentru a-i asigura copilului lui măcar o şansă.
nemernicie până la capăt
De curând s-a umplut netul, în special social media, de bannere şi avataruri pe care scrie “Cetăţean cinstit. Votez Nu la referendum”. Cu alte cuvinte, toţi cei care vor spune DA la plebiscit sunt necinstiţi! Cum îţi permiţi, cetăţene Traian Băsescu, aşa ceva?
urăsc trădarea şi-i detest pe trădători
PSD se aliază oficial cu UNPR. Adică trădatul îşi dă mâna cu trădătorul, pupat Piaţa Independenţei, trăiască România! Pentru interesul naţional merită făcut orice! Chiar şi călcate în picioare valori care stau, sau ar trebui să stea, la baza nu numai a oricărei fiinţe umane ci şi a oricărei societăţi construite de aceasta. Înţelepciunea unor indivizi sau a unor popoare a sintetizat anormalitatea în multe formule: “Scopul scuză mijloacele!”, “Se îndoaie încotro bate vântul!”, “Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea!” sau “Să lingi acolo unde ai scuipat (sau invers)!”, dar prea puţini au găsit o alternativă la ea, în momente de mari răscruci. Istoria umanităţii şi a românilor e plină de trădări şi prea puţine dintre acestea au vizat sau servit cu adevărat altceva decât binele personal al trădătorilor.
ne dezbrăcăm în pielea goală
Acum mulţi ani, copil fiind, am asistat de la balcon, la o scenă care m-a intrigat, dar ale cărei semnificaţii depline nu le-am desluşit atunci. Un tânăr şi-a dat jos toate hainele, strigând cu o notă de disperare, că n-a furat nimic. A rămas aşa cum l-a făcut maică-sa, agitându-şi în mână chiloţii. Nu părea să aibă o problemă cu asta, deşi în jurul lui se strânsese, aşa cum era de aşteptat, ciopor de oameni, locuitori ai unui cartier altminteri linştit. Era mult mai preocupat să demonstreze că acuzaţiile care i se aduseseră (nu ştiu de către cine) nu sunt adevărate. Că nu luase nimic ce nu-i aparţinea. Şi dovada stătea în goliciunea lui totală, în faţa unor necunoscuţi.
acolo unde-i linişte şi răcoare
Cu cât e mai cald afară, cu atât îmi e mai greu să mă apuc de scris, să vă povestesc cum a fost la munte, week-end-ul trecut :) Da, recunosc spăşit, am păcătuit iar, am fost din nou acolo unde-mi place, pe creste, unde omul se simte mic şi mare în acelaşi timp. A fost răcoare, a fost linişte, a fost aer neprăfuit, a fost cu urcat şi cu coborât, a fost cu întins pe spate şi cu vrut rămas aşa, cu ochii la cer. A fost cu rătăcit drumul prin pădure, dar nu grav, doar consumat câteva ore, cu cocoţat pe nişte stânci mai abrupte, adrenalină, cu băut apă ca felinele, cu murit de sete, din cauză de neprevedere, cu revăzut locuri din trecut, cu amintiri. Şi, în final, cu aventuri auto, cauzate de neatenţie şi pe bază de baterie moartă :)
îţi stă mintea-n loc
Înainte de bacalaureat am postat aici o listă cu cele mai credibile dar şi mai aiuritoare “perle” culese din probele anilor trecuţi. Aşa cum e normal, revin cu o recoltă proaspătă, din 2012. Spuneam data trecută că am dubii că toate ar fi adevărate şi nu creaţia unor ghiduşi cu multă imaginaţie. Acum, văzând rezultatele la examen (promovabilitate mai mică de 50%), încep să mă îndoiesc de dubiile mele :)
