Acum mulţi ani, în Italia, o multinaţională îşi promova detergentul cu sloganul “mai alb nu se poate” (piu bianco non si puo). Dincolo de siluirea logicii (aparent, şi în italiană, “alb” nu are grade de comparaţie :), care a născut polemici, benefice pentru campania publicitară, afirmaţia era iscusită nu doar din punct de vedere al manipulării evidente. Cum să-i contrazici pe fabricanţi/comercianţi, cum să demonstrezi că mint, că albul lor nu era mai alb decât cel rezultat din folosirea altor produse de spălat?
la datorie
uneori mă simt bun, uneori mă simt rău
Uneori mă simt bun, uneori mă simt rău. Ca mai toţi ceilalţi. Trec de la o stare la alta în funcţie de oameni, de vremuri, de iubire, de ură, de minciună, de răutate, de frumuseţe… Uneori mă simt bun. Mai ales atunci când mă regăsesc înăuntrul acestei societăţi. Atunci când descopăr chiar şi vagi urme de punţi aruncate peste hăurile care ne despart. Uneori mă simt rău. Atunci când mă uit în oglindă şi nu recunosc pe nimeni. Sau când mă uit în jurul meu şi am aceeaşi senzaţie.
seară de film
Mulţi oameni trec prin tragedii în viaţă. Diferenţa dintre ei se vede în modul în care ştiu să le facă faţă. Filmul din seara asta reuşeşte să arate un astfel de drum de depăşire a durerii. De data aceasta e vorba de un drum real, El camino de Santiago, lung de 700 de kilometri, pe care îl parcurg anual mii de pelerini, fiecare cu motivaţia lui, cu speranţele lui, cu încrâncenările sau renunţările lor. Câţiva dintre ei sunt personajele acestei pelicule calde, care vorbeşte depre pierdere, despre prietenie, despre familie, despre introspecţie şi deschidere către ceilalţi.
seară de film
Vreţi un film care să facă nebunia din zilele astea să pară doar o comedie tristă? Vreţi o dramă care să umbrească toate micile, chiar dacă intensele, noastre tragedii cotidiene? Iată, o aveţi! Nu vreau să vă spun foarte multe, doar că o astfel de peliculă, chiar dacă e ambientată în Orientul Mijlociu, poate fi, de fapt, o poveste din orice colţ al lumii, acolo unde nişte animale mimează umanitatea.
fabulă pentru cei care vor să devină înţelepţi
Era odată un cuplu cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească, să călătorească şi să cunoască lumea. Astfel, plecară la drum toţi trei cu urecheatul lor.
Trecând prin primul sat, lumea comenta: “Priveşte copilul ăsta prost crescut: el sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgându-l de frâu”.
