O dramă regizată de un român! Nu, nu fugiţi, nu este vorba despre o peliculă mizerabilistă, plină de înjurături şi mârlănii. E o poveste epică despre oameni, religie, iubire, maturizare, împăcare. După Trenul vieţii, Radu Mihăileanu a decis să aducă la lumină tragedia unui copil care trebuie să crească într-o lume dominată de rasism, intoleranţă religioasă şi izolare. Un film universal, chiar dacă vorbeşte despre un loc şi un timp anume.
Oamenii încearcă să ajungă zei (1)
A fost odată un loc la care râvneau toţi pământenii. Un loc în care cei mari, cei frumoşi, cei înţelepţi, cei puternici trăiau în fericire şi huzur, distracţia lor preferată fiind împletirea sau despletirea firelor destinelor micilor muritori care se agitau toată ziua, acolo, la poalele muntelui, să le aducă ofrande.
ca o placă stricată
De fiecare dată când mă îndrept spre ieşirea din studio, noaptea, după ce termin prezentarea ştirilor, prind cu urechea primele fraze ale colegei sau colegului meu de la meteo. Odată ajuns pe culoar, nu se sting bine ultimele cuvinte că, de fiecare dată, le aud din nou, din televizoarele de pe hol, din cauza întârzierii cu care ajunge semnalul acolo. De câteva ori chiar am tresărit pentru că am avut senzaţia că s-a stricat înregistrarea. Şi-mi amintesc nostalgic de discurile de vinilin, a căror cea mai mică zgârietură sau fir de praf făcea acul pick-up-ului să tresalte, de multe ori, reluând încăpăţânat aceeaşi frază muzicală, aceeaşi frază muzicală, aceeaşi frază muzicală…
de din vremuri de demult
Nel mezzo del cammin di nostra vita… de până acum, am ajuns pentru prima oară să-mi privesc strămoşii dăltuiţi în piatră, pe Columna lui Traian. Poza de alături stă mărturie pentru întâlnirea noastră emoţionantă. Desigur, profilul a fost folosit pentru identificarea preponderenţei genelor… dacice sau romane.
TB nu mai vrea “să vorbeşte” cu poporul
După ce a jucat câteva zile rolul neînfricatului care luptă cu toată lumea, în pofida sorţilor care îi prevedeau înfrângerea, ieri, TB a decis să dea cărţile pe faţă şi să ceară susţinătorilor săi să boicoteze referendumul. După ce 8 ani s-a bătut cu poporul lui în piept, invocându-l de fiecare dată când vroia să-şi legitimize derapajele, acum s-a decis. Importanţi nu sunt românii, ci doar aceia care, din varii motive, sunt gata să-i cânte în strună până la moarte. Şi nici aceştia nu sunt valoroşi decât dacă stau acasă în ziua plebiscitului. Adică să facă ce ştiu ei cel mai bine: nimic! Aşa cum au făcut la Revoluţie sau în toată perioada comunistă! Să stea în case şi să dea din gură! Aşa au luptat pentru democraţie şi atunci şi acum.
toate-s vechi şi nouă toate
Există o vorbă care zice că istoria se repetă. Mai este una, spusă de unul dintre românii remarcabili, cum nu se mai fabrică în zilele noastre, Nicolae Iorga: ”cel care nu învață din greșelile înaintașilor săi, acela e condamnat să le repete”. Nici frumoasele cugetări, nici adevărul conţinut într-însele nu i-au oprit pe cei de dinaintea noastră, nu ne opresc pe noi şi n-o să-i împiedice pe cei ce vor veni după noi să nu înveţe nimic din trecut şi să repete, astfel, sub diferite forme, aceleaşi şi aceleaşi greşeli.
