Category Archives: peripeteia – Περιπέτεια

noii mei fani, expații ”anticomuniști”

Câte înjurături și acuzații aberante am primit zilele astea de la expații ”anticomuniști”, supărați că nu sunt lăsați să-i salveze de apocalipsă pe cei cu 4 clase, rămași în țară, n-a mai văzut blogul ăsta de la articolele despre ”iubitorii” de animale cărora nu li se mișcă niciun mușchi pe față când un copil e omorât de maidanezi și de la cele despre habotnicii religioși, care măsoară meritele unui om după numărul de cruci făcute într-un minut, în fața unei biserici. Același gen de talibanism agresiv și imun la orice fărâmă de rațiune sau decență.

Citește restul articolului

Categorii: peripeteia - Περιπέτεια, viaţa cetăţii

scrisoare către foştii colegi din RTV

Încerc de 20 de minute să scriu prima mea scrisoare de “despărţire” de colegi, şi mă poticnesc din două în două cuvinte. Habar n-am ce ar trebui să scriu, deşi am mai citit câteva în ultimii doi ani şi jumătate :) Să vă mulţumesc tuturor? Aş fi un ipocrit, chiar şi numai pentru că nu vă ştiu pe toţi. Ştiu că existaţi, că fără voi, televiziunea aceasta n-ar exista, dar, din păcate, pe mulţi nu am reuşit decât să vă zăresc trecător pe vreun culoar. În al doilea rând, există un om căruia nu am niciun motiv să-i mulţumesc. Să vă laud pe toţi şi să vă spun ce onorat am fost să lucrez cu voi? Pe unii v-ar flata, poate, dar sigur vor fi mulţi care ar strâmba din nas, a neîncredere. Şi nu îi condamn, pentru că sunt conştient de lipsa mea de social skills şi de faptul că, în acest răstimp, nu am făcut prea multe pentru a mă integra. Plus că, sincer vorbind, aşa cum nu-mi plac judecăţile generalizatoare, nici laudele la grămadă nu ar fi serioase :)

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, peripeteia - Περιπέτεια

declaraţie de intenţie :)

Mi-am propus câteva lucruri legate de prezenţa mea publică pe acest blog şi, în general, pe internet. Voi continua să fiu echilibrat în judecată şi exprimare, dar voi fi mai dur, arunci când e cazul, cu mentalităţi, atitudini, gesturi sau idei care viciază spaţiul public. Voi apela în continuare la logică şi argumente şi voi respinge, ca şi până acum, senzaţiile, superficialităţile, partizanatele (cu forma lor acută – talibanismul), părerile preluate mecanic, ale celor care îmi vor păşi pragul.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, peripeteia - Περιπέτεια

şi-a fost (din nou) premiera piesei mele “Autorul” – partea a 4-a – spectacolul

Sâmbătă, 2 noiembrie 2013! Teatrul Dramatic “I. D. Sîrbu” din Petroşani. A doua premieră a piesei mele, Autorul, de această dată, cu numele ei original. Emoţii… aşa-şi-aşa :) Bucurie, în schimb, mare. Adevărul e că nu mă aşteptam să-mi văd textul pus din nou în scenă, la nici un an de la momentul Reşiţa. Când am primit telefonul regizorului, Boris Melinti (căruia-i mulţumesc nu doar pentru că i-a plăcut piesa mea, ci şi pentru că e un om deosebit), am avut aşa, o senzaţie de deja-vu. “Radu, ştii, sâmbătă ai premiera, vii?” Abia după ce m-am dezmeticit, am realizat că gândurile mele, transpuse în dialoguri imaginare, vor ajunge la alţi oameni, dintr-un alt colţ al ţării. Dacă n-o să le placă?

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, călătorii, peripeteia - Περιπέτεια

şi-a fost (din nou) premiera piesei “Autorul” – partea a 2-a – oraşul şi oamenii

Despre Petroşani nu ştiam mare lucru, recunosc. Acum, sincer, şi am spus-o şi pe scenă, după premieră, ţara se vede de la Bucureşti mult diferit decât este în realitate. Dacă nu mergi personal într-un loc, să-l vezi cu ochii tăi, să-i simţi freamătul sau tăcerile, să interacţionezi cu oamenii, nu poţi avea o imagine reală. Chiar dacă lucrezi în mass-media :) Dacă tot ce ştii despre el provine de la ştiri sau din povestirile cunoştinţelor, ar fi bine să nu-ţi formezi deja o idee. De cele mai multe ori se va dovedi greşită. Aşa cum s-a dovedit şi-a mea.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, călătorii, peripeteia - Περιπέτεια

şi-a fost (din nou) premiera piesei “Autorul” – partea 1 – drumul

Aşa cum v-am spus aici, nici nu s-a-mplinit anul de la premiera anterioară, că un nou teatru (Ion D. Sîrbu) a considerat piesa “Autorul” demnă de a fi pusă în scenă. Lucru care, desigur, nu putea decât să mă bucure. Şi să mă onoreze. Şi să mă facă să mă urc în maşină şi să dau o fugă până la Petroşani, pentru a fi de faţă la un alt moment important din nesperata mea “carieră” de dramaturg :)

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, călătorii, peripeteia - Περιπέτεια