La invitaţia Maiei, aseară am fost la premiera piesei Jubileul. Regizor: maestrul Beligan. A onewoman show, cu o Maia în zile mari. Gazda? Teatrul Metropolis, care are nişte fotolii noi, atât de moi şi de comode, că te-ai muta acolo :) Evident, acesta n-ar fi singurul motiv :) E impresionant ce-a reuşit să facă George (Ivaşcu) dintr-o fostă casă de cultură dărăpănată. O sală frumoasă, cochetă, intimă, tocmai bună de redus distanţele dintre actori şi spectatori.
seară de film
E momentul pentru unul dintre cele mai frumoase, extraordinare, deosebite, fascinante filme ever! Sau, cu alte cuvinte, unul dintre cele mai dragi mie! Personaje pe care nu poţi să nu le iubeşti toată viaţa. Râzi cu ele, lăcrimezi cu ele, trăieşti cu ele, le invidiezi! Cu trei actori magnifici, cum nu prea mai există azi! Cu un scenariu aproape perfect, cu o atmosferă greu de reprodus în cuvinte, pelicula e o bijuterie! De văzut şi revăzut, pentru că de oameni frumoşi nu te poţi sătura niciodată!
seară de film
Un film despre singurătate sau despre solitudine? Sau despre cum te poţi trezi, fără să simţi, extras din lumea ta izolată şi aruncat în universul unor alţi oameni de care începi să te simţi legat şi, mai mult, responsabil. O peliculă despre întâlniri care schimbă destine. Până la urmă, nu mai ştii care e Vizitatorul! Richard Jenkins a fost nominalizat la Oscar pentru performanţa lui! Meritat!
seară de film
Ce-aţi face dacă, să zicem, aţi sta la casă şi, într-o bună zi, o autostradă ar apărea la câţiva metri de ea? Aţi rămâne acolo? Aţi putea să vă continuaţi viaţa ca şi până atunci, mai ales dacă râul de asfalt şi maşini s-ar interpune între voi şi restul lumii? Familia din acest film a decis să rămână şi să facă din locuinţă un refugiu. În faţa celorlalţi şi a agresivităţii progresului. Ce faci, însă, atunci când refugiul se transformă în închisoare? Aflaţi urmărind această peliculă franţuzească, bine ţinută în mână de Ursula Meier.
Cheia de week-end
Din nou la munte! O nouă evadare nu atât din Bucureşti, ca oraş, cât din atmosfera lui apăsătoare şi uşor îmbâcsită. Un nou tur de forţă pentru un sedentar ce mă aflu. Dar şi o reamintire a faptului că de sus, lucruile se văd altfel. Şi cât de sus poţi fi pe Ciucaş? Foarte sus. Căci acolo m-au purtat paşii şi respiraţia în week-end-ul care a trecut.
în drum spre serviciu
În seara asta am întâlnit 3 cupluri. Primul, chiar în staţia de autobuz. Vărstă mijlocie, spre a doua :) Ea stătea pe bancă, el în picioare, gesticula nervos. Trecând pe lângă ei, o aud: “Ai văzut ce-a spus doctorul, că din cauza ta mă îmbolnăvesc!”. “Cum din cauza mea?” “Păi n-ai văzut analizele?”.
