Noi, românii, vorbim mult despre emigrare. Ziarele şi emisiunile noastre sunt pline de ştiri cu români de prin străinătăţuri, confruntaţi zi de zi cu un statut ingrat, dar asumat. Vă recomand azi un film despre o familie de irlandezi, ajunşi în America, unde încearcă să ia viaţa de la început. Nimeresc într-o clădire cu multe personaje ciudate, dar care, poate, sunt imaginea unei societăţi multiculturale şi plurifaţetate. E o poveste despre supravieţuire, nu doar ca indivizi, ci şi ca familie, despre oameni şi legăturile dintre ei. 3 nominalizări la Oscar.
seară de film
E timpul pentru un SF. Amatorii genului probabil nu l-au ratat, dar îl recomand şi celor care nu sunt mari fani ai acest gen de pelicule. În primul rând pentru că povestea e interesantă. În al doilea rând, pentru că are şi acţiune, şi iubire, şi suspans, mă rog, mai toate ingredientele necesare unei superproducţii americane. Şi-l mai are şi pe Denzel Washington în rolul principal.
seară de film
America e, pentru foarte mulţi, Pământul Făgăduinţei. De aceea, foarte mulţi oameni încearcă să pună piciorul pe el, de cele mai multe ori ilegal. Odată ajunşi, încep lupta pentru a căpăta dreptul de şedere. De cele mai multe ori, fără şanse de reuşită. Uneori au noroc de oameni care înţeleg că frontierele nu sunt decât nişte obstacole arbitrarii şi, deseori, injuste. Un film despre caractere, mentalităţi, sensibilităţi.
superaleşi cu ultraimunitate
Dacă tot nu mai pot plânge de mila românaşilor simpli, în timp ce le cheltuie banii pe vegetat în hoteluri de 4 stele, că deh, obrazul subţire cu cheltuială se ţine, parlamentarii s-au gândit să se imunizeze în faţa posibilelor tentative ale justiţiei de a-i extrage din mijlocul colegilor şi de a-i băga în procese, ca pe un muritor de rând. Că doară ei sunt deasupra poporului, fiind aleşi de acesta ca cei mai buni dintre cei mai buni, nu?
aruncatul brazilor
Ori la faţa locului, ori la televizor sau în filme, am văzut cum ştiu occidentalii să folosească orice pretext pentru a sta împreună, a concura unul cu celălalt, a se distra în grup. Alergatul în saci, aruncatul telefoanelor vechi, plonjatul în apă cu vehicule improvizate, mâncatul de ardei iuţi sau chiftele… Cei din vest, mult mai degajaţi decât noi, nu pierd niciun prilej pentru a inventa tradiţii urbane, repere unificatoare ale unei comunităţii .
despre oameni şi animale
Încep prin a spune că vânătoarea mi se pare o activitate barbară, nedemnă de statutul teoretic al omului de fiinţă superioară, raţională. Pentru că nu o face pentru supravieţuire sau pentru hrană, ci pentru plăcere. Ceea ce nu fac nici animalele, nici primitivii neanderthalieni. E o dovadă a laşităţii bipedului care simte nevoia de sânge, dar n-are curajul de a se lupta pentru el, unu la unu, faţă în faţă cu victima, neoferindu-i acesteia nicio şansă în faţa tehnologiei ucigaşe.
