Acum aproape un an, când Antonescu a decapitat filiala de Bucureşti a propriului partid, făcând din Chiliman un paria intern, am fost uşor intrigat. Până atunci, primarul de la 1 nu se remarcase public printr-o opoziţie acerbă la adresa liderului liberal. Ştiam că, din cauza specificului societăţii româneşti, coabitarea cu guvernul pedele născuse oareşce legături mai neprincipiale între ocupanţii de funcţii, aleşi sau numiţi, indiferent de partidul de origine, dar aşa se fac lucrurile pe aici. În plus, veneau alegerile, şi fiecare lider încerca să-şi extindă influenţa şi să-şi planteze oamenii în vederea viitoarei împărţiri a plăcintei.
sfada de dreapta a intelectualilor
Nu mai e un secret pentru nimeni că gaşca celui care a uitat să revină din concediul de la Predeal e în pragul unei încăierări generale. Şi dacă luptele intestine din PDL nu miră pe nimeni, cele în care s-au antrenat intelighenţiile dreptei suspomenitului ar putea ridica a mirare o sprânceană, dacă nu ar trezi mai întâi un zâmbet. Pentru că, văzându-i cum se hârjonesc delicat pe facebook, îţi aminteşti, fără să vrei, de cearta care făcea deliciul presei acum câţiva ani dintre mai nou liberalul deputat Becali şi fratele lui de sânge, Dumitru Dragomir.
seară de film
Pentru că acest film a fost ignorat, complet pe nedrept, de cei care au decis nominalizările la Oscar, am decis să vi-l recomand astăzi, pentru a fi cei care să judecaţi dacă merita sa nu asemenea tratament! Eu bag mâna în foc că nu, dar… O poveste despre prietenie. Şi nu despre sentimentul care se naşte uşor şi spontan între copii sau adolescenţi, ci legătura trainică şi complexă care poate uni adulţii norocoşi. O peliculă sensibilă, amuzantă, caldă şi profundă. De văzut alături de prieteni şi de recomandat tuturor!
10 oameni despre care n-ai să crezi că există! :))
Tuturor ni s-a-ntâmplat să vedem pe stradă, în metrou, în magazin câte o apariţie stranie sau caraghioasă, de care nu ştii dacă să râzi sau să te minunezi! Pe vremuri, bunicii noştri îşi făceau cruce şi scuipau în sân. Acum, faci o poză cu telefonul şi o pui pe net, să se bucure şi prietenii tăi de ea! Iată o primă colecţie de personaje despre care e greu de crezut că există în realitate :)
seară de film
Vă propun pentru azi o dramă britanică. Cu un ritm lent şi atmosferă apăsătoare, e o poveste despre răscumpărarea păcatelor şi iertare. Are marea calitate de a nu spune spectatorilor ce să simtă sau ce să gândească despre ceea ce văd. Nu face judecăţi de valoare în locul lor. O incursiune în ungherele unor personalităţi complexe, făcută franc şi abrupt. Nu e o peliculă uşoară, dar merită privită.
exerciţiu de imagine sau/şi mostră de transparenţă?
Ştiţi ce şi-au reproşat toate guvernele care au pierdut alegerile după ’89? Că nu au comunicat mai eficient! Cu alte cuvinte, că nu au vorbit cu poporul mai des şi mai pe înţelesul acestuia. Deşi toţi au plătit cohorte de specialişti în PR, jurnalişti şi formatori de opinie. Şi mai toţi au stat ore în şir pe scaunele din studiourile de televiziune, explicând naţiunii cât de tari sunt ei, cât de performanţi şi capabili.
