Reşiţa e un oraş muncitoresc. Şi nu de ieri, de azi. Şi nici măcar de pe vremea comuniştilor. Ci de pe la 1771, când aici se năştea prima uzină metalurgică. De atunci, inima aşezării a fost uriaşa maşinărie care înghiţea minereu şi scotea oţel! Poate de aceea nici aşezarea nu s-a dezvoltat ca una care să satisfacă exigenţele estetice ale unei protipendade. De altfel, prea puţin a rămas din Reşiţa veche. Cele mai multe clădiri sunt cunoscutele blocuri cu multe etaje. Un centru civic, ca multe altele răsărite din pofta de sistematizare a lui Ceauşescu.
RCS-RDS – incompetenţă, indolenţă, indiferenţă
UPDATE. Azi, 21 martie, după DOUĂ luni de la evenimentele descrise în acest articol, după 10 telefoane şi o sesizare pe net, în sfârşit, am fost sunat şi mi s-a comunicat rezolvarea situaţiei. Desigur, nimeni nu şi-a cerut scuze pentru disconfortul psihic şi nici pentru timpul pe care l-am pierdut.
Ca de obicei, orice contact cu angajaţii rcs-rds mă aduce în pragul apoplexiei. Sun un om paşnic de felul meu, dar interacţiunea cu reprezentanţii acestei firme scoate ce e mai rău în mine, mă face să mă gândesc la personajul lui Michael Douglas, din Falling Down. De fiecare dată mi se pare că intru într-un univers paralel, tapetat cu incompetenţă, indolenţă şi indiferenţă. De fiecare dată mă lasă perplex modul în care îşi tratează clienţii, de fiecare dată mă stupefiază că o astfel de companie nu numai că supravieţuieşte, dar mai şi prosperă. Probabil că numai în România e posibil acest lucru.
oripilaţilor!
Văleu, muică, ce să vezi, liceenii fac sex în grup în veceul şcolii! Şocant, incredibil, ultragiant! Ea zice că a fost violată, ei spun că ea stătu de bună voie. Nimeni n-a depus vreo plângere, dar spiritele se inflamează, media se umple de galben, inspectoratul demarează o anchetă! Ce să mai, România e în pragul sufocării de indignare!
şi-a fost şi premiera piesei “Autorul” – partea 1 – drumul
Şi-am plecat spre Reşiţa. Nu înainte însă de a primi zeci de avertizări de cod galben, portocaliu, verde cu picăţele. Televizorul, netul şi mama au avut grijă să tragă semnale panicate de alarmă, de începusem şi eu să am dubii legate de înţelepciunea de a porni la drum în asemenea condiţii vitrege! Ninsori şi viscol, taman în judeţul în care trebuia să ajung, Caraş-Severin. Mai mult, chiar înainte de a ieşi pe uşă, m-a sunat directorul teatrului, domnul Vlădulescu, să mă anunţe, îngrijorat, că a aflat că ninge tare de la Drobeta încolo. Văleu, zic, ce naiba fac dacă rămânem înzăpeziţi pe coclauri?
magistraţii îşi cam vor justiţia înapoi
Abia acum începe adevăratul declin al locatarului de la Cotroceni. Supravieţuitorul a două tentative de demitere şi învingătorul (chiar dacă pe muchie) în două alegeri prezidenţiale începe să piardă controlul asupra uneia din cele două pârghii cu care şi-a exercitat puterea în ultimii 8 ani: justiţia. După eşecul parţial al tentativei de rocadă din vară, între Morar şi Kovesi, strategii de la Cotroceni s-au gândit să aplice acelaşi scenariu şi la Consiliul Superior al Magistraturii, acolo unde lucrurile nu depind decât de membrii organismului, unii dintre ei aleşi şi plantaţi acolo cu grijă, de mult timp.
aparenţele înşală
Ce meserie credeţi că are acest bărbat? Ia să vă văd! Barman! Vânzător la un magazin de vopseluri? Frizer? Pompier în timpul liber? Un lucrător la demolări, care, în vacanţă merge mii de kilometri călare pe motocicleta lui? Se spune că aparenţele înşeală. De mici aflăm acest lucru, dar câţi dintre noi nu ne lăsăm păcăliţi de înfăţişare, nu judecăm după exterior, nu tragem concluzii fără să ştim nimic depre omul din faţa noastră?
