Chiar dacă dialogurile o să vă facă, pe alocuri, să zâmbiţi, filmul pe care vi-l propun astăzi este o dramă. Una profundă şi grea. Care vorbeşte despre rolul nostru în viaţa noastră şi despre drepturile pe care le avem asupra ei. Despre libertăţi şi constrângeri. Despre oameni şi despre durere. Despre deznădejde şi dorinţa de a muri. Richard Dreyfuss face aici un rol foarte bun. Regizorul, John Badham a dorit să lanseze pelicula în alb-negru. I se părea mult mai potrivit pentru subiectul abordat. Dar şefii casei de producţie nu au fost de acord.
nu s-a schimbat nimic din ce scriam acum 12 ani în Jurnalul Naţional
Jurnalul Naţional împlineşte 20 de ani! Acum 12 (of, of :) ani, în 2001, la rugămintea directorului general, m-am alăturat, pentru o perioadă, ca editorialist (termenul oficial era de publicist-comentator), proaspătului redactor-şef (Vlad Petreanu), în tentativa de a schimba puţin lucrurile la ziar. Aşa că, pentru câteva luni, am scris articole de opinie în, la acea vreme, cel mai citit cotidian quality. Pe atunci termenul chiar avea acoperire, iar cititorii erau numeroşi şi mult mai puţin polarizaţi ca astăzi.
Incredibil ce iese din mâinile acestui om!
Nu cred că există obiect destul de mic pe care turcul Hasan Kale să nu poată picta! De la spinul unui cactus până la aripile unui fluture, de la un bob de orez până la o cochilie de melc, toate se transformă în mâinile lui în adevărate opere de artă. A demonstrat că talentul poate transforma orice lucru, oricât de banal, într-un mini tablou, chiar dacă, pentru a-l desluşi, ai putea avea nevoie de lupă :) Admiraţi aici câteva dintre creaţiile lui (click pe ele, ca să le vedeţi mari):
cealaltă Românie, cea care nu e (la) TV
Am o meserie stresantă. Poate nu ea, în sine, ci lucrurile cu care vine la pachet. Mai ales în ultimii ani, să vorbeşti zilnic de crime, accidente, jafuri, violuri, incendii, războaie politice, de becali, bahmuţanca, diaconescu, salam, îţi poate da o stare de disconfort psihic, îţi poate crea o imagine despre societate şi despre oamenii ei, mult mai sumbră şi mai descurajantă decât este realitatea. Din fericire, faptul că dintotdeauna am avut o viaţă şi în afara studioului de televiziune, una în care m-am implicat profund în treburile cetăţii, mai ales în stimularea şi promovarea tinerilor cu talent, cam singurii care mai pot schimba ceva pe tărâmurile mioritice, m-ajută să-mi menţin optimismul pe linia de plutire.
la datorie
Acum muuuuulţi ani, o mare Doamnă a mass-mediei audio-video româneşti, Jeana Gheorghiu, îmi spunea: “Radu, în meseria asta, ca şi în viaţă, te poţi îmbrăca în costum sau în trening şi tenişi. Important e să nu le amesteci niciodată!” Din păcate, oricâte eforturi faci, uneori, viaţa însăşi te obligă să porţi tenişi la costum :)
vanghelisme :))
Primarul care este… reales din 4 în 4 ani la sectorul 5, Marian Vanghelie, evident, are toate şansele să rămână în istoria… limbii române! Deja, “almanahele” lui au făcut înconjurul ţării, şi nu m-ar mira dacă ar înlocui în DEX varianta originală :) Se pare, însă, că edilul nostru e o sursă nesecată. Ba chiar, multe din zicerile lui depăşesc cu mult savoarea şi hilarul celor mediatizate. Aşa că mi-am propus să repar această nedreptate, şi să pun umărul la introducerea lui în pantheonul mânuitorilor meşteşugiţi ai dulcii limbi dâmboviţene. Dacă există neologisme, arhaisme, regionalisme, de ce n-ar exista şi… vanghelisme? Iată câteva mostre concludente:
