După ce-a agitat nevrotic usturoiul, până când spiritele cele rele şi comuniste au bătut în retragere în faţa tătucului de la Cotroceni, Neamţu s-a trezit brusc fără coledzi şi fără vreo recompensă pentru elucubraţiile de dreapta emise pe scenă, în spatele ei, în studiouri de televiziune, pe internet, mă rog, oriunde a fost luat în serios. Asta şi pentru că pasiunea lui adolescentină pentru Codreanu s-a mutat asupra lui Frau Komissar, şi nu asupra Duduii, aşa cum ar fi fost înţelept.
în referendumuri să ne luptăm
Ştiu că nu-i frumos ce fac, şi sunt foarte supărat pe mine pentru asta, dar a sosit timpul să-i dau dreptate şi lui Băsescu. Ştiţi voi, alesul, realesul, suspendatul dar niciodată demisul preşedinte al României. După 6 luni în care a stat cuminte în banca lui de la Cotroceni, mulţumindu-se să boscorodească din când în când, a decis că e vremea să dea un semn de viaţă. Cine crede c-a făcut-o ca să umbrească “vizita istorică” a lui Ponta la Frau Merkel, se înşală. Se ocupase de asta Duduia, anunţându-şi la fix divorţul.
cel mai tare mă sperie nu defectele oamenilor, ci…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
o povestioară despre rasism
Am primit pe mail o nouă povestioară drăguţă, pe care mă grăbesc să v-o împărtăşesc. E despre rasism şi are autor necunoscut. Asta pentru că, se pare, e adevărată. Oricum ar fi, merită citită.
seară de film
O să vi se pară ciudat filmul de azi? Cu siguranţă, pentru că este despre o familie cu muuulte probleme. Părinţii divorţează. Şi toată lumea o ia razna. Mai ales cei doi copii, care nu prea ştiu cum să gestioneze toată situaţia. Iar părinţii sunt mult prea ocupaţi cu egoismele lor, ca să mai fie atenţi şi la cei din jur. Ar putea fi o comedie, dacă n-ar fi o dramă. Pentru că dincolo de zâmbetele pe care le pot naşte dialogurile şi situaţiile scenariului, rămâne disfuncţionalitatea unei “celule de bază a societăţii”.
seară de film
O comedie britanică, plină de accente serioase. O pleiadă de actori remarcabili, dând viaţă unor personaje diverse, bine conturate, toate în căutarea fericirii. Un film despre vârsta a treia, despre drumuri care se deschid atunci când nu te mai aştepţi, despre întâlniri şi revelaţii, despre sinceritate şi singurătate. Amuzant şi tonic, optimist şi nostalgic, emoţionant şi sensibil. De văzut, indiferent de vârstă. Pentru că nu e o peliculă despre bătrâneţe, ci despre iubire.
