cealaltă Românie, cea care nu e (la) TV

Am o meserie stresantă. Poate nu ea, în sine, ci lucrurile cu care vine la pachet. Mai ales în ultimii ani, să vorbeşti zilnic de crime, accidente, jafuri, violuri, incendii, războaie politice, de becali, bahmuţanca, diaconescu, salam, îţi poate da o stare de disconfort psihic, îţi poate crea o imagine despre societate şi despre oamenii ei, mult mai sumbră şi mai descurajantă decât este realitatea. Din fericire, faptul că dintotdeauna am avut o viaţă şi în afara studioului de televiziune, una în care m-am implicat profund în treburile cetăţii, mai ales în stimularea şi promovarea tinerilor cu talent, cam singurii care mai pot schimba ceva pe tărâmurile mioritice, m-ajută să-mi menţin optimismul pe linia de plutire.

De aceea, nu ratez mai niciodată vreo ocazie care m-ar putea aduce mai aproape de cei care, aflaţi la vârsta marilor idealuri şi vise, încearcă să comunice celorlalţi acest lucru, se străduie să se descopere şi să se deschidă, să-şi găsească un drum potrivit cu talentul, cu inteligenţa, cu sensibilitatea lor sau cu limitele acestora.

Aşa că am acceptat din prima invitaţia de a face parte din juriul unei vechi competiţii teatrale, care a implicat generaţii întregi de liceeni vrânceni – STEV. Organizatorul, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, Aurel Oborocea, m-a rugat s-o secondez pe Marea Actriţă Draga Olteanu Matei în evaluarea spectacolelor înscrise. Faptul că am condus în ultimii 12 ani cel mai mare concurs de arte pentru liceenii români – LicArt (care are şi o secţiune de teatru, la care au participat de-a lungul istoriei, peste 800 de trupe din toată ţara), că am publicat două volume de dramaturgie şi am avut recent bucuria de a-mi vedea prima piesă pusă în scenă de un teatru profesionist (vezi aici), m-a făcut să trec peste inevitabila reţinere, dată de diferenţa colosală de calibru dintre mine şi Doamna Draga.

Mi-am luat liber de la apăsătoarea îndatorire de a da cu ştiri în popor, şi am luat drumul Focşaniului, oraşul Unirii Principatelor, în care nu mai fusesem niciodată! Micuţă, cochetă şi liniştită aşezare de oameni care par atât de departe de isteria şi aerul de mahala al capitalei.

În cele 3 zile de concurs, m-am uitat la cele 8 piese şi la zecile de actori adolescenţi care le-au dat viaţă (unii cu foarte mult talent). Şi vă rog să mă credeţi, cu fiecare minut care trecea, simţeam, organic aproape, cum mi se încarcă bateriile. Tot universul contorsionat din ştirile de zi cu zi se îndepărta,  înlocuit de unul mult mai senin, mai curat, mai respirabil. Bucuria cu care aceşti tineri jucau, se jucau pe scenă, era absolut copleşitoare. Şi contagioasă. Plăcerea cu care arătau lumii rezultatele muncii lor de câteva luni demonstrează că pentru mulţi există lucruri mai importante decât iphonul, ţoala de fiţe, facebook-ul, barul şi irosirea timpului, făcând cu spor… nimic! E greu, dacă n-aţi fost acolo, să vă transmit ce-am simţit. Dincolo de inerentele minusuri, legate de unele performanţe actoriceşti (în fond, nu toţi vor ajunge profesionişti) sau, mai ales, de modul în care coordonatorii (n-)au ştiut să aleagă cele mai potrivite texte dramatice sau soluţii regizorale, implicarea copiilor într-o astfel de activitate culturală extraşcolară este nu doar surprinzătoare, ci şi plină de semnificaţii la care adulţii, mai ales cei care decid direcţia României, ar trebui să fie mult mai atenţi.

La toate acestea s-a adăugat bucuria revederii cu Doamna Draga Olteanu-Matei, foarte dragă mie şi care mă onorează cu o mare simpatie, pe care nu se sfieşte s-o arate :) Iar modul în care au primit-o adolescenţii din sala de spectacol, aplaudând frenetic în picioare, mi-a tăiat şi mie picioarele, nu doar Domniei Sale. Chiar dacă eu fusesem cel care, înainte de a intra, îi spusesem că se-nşală când crede că tinerii n-o cunosc şi n-o apreciază. Un alt motiv pentru jurnalişti de a căuta alte modele pe care să le propună comsumatorilor de mass-media.

PS. Multe detalii şi imagini de la STEV găsiţi aici!

Mai jos aveţi un mini interviu dat în prima zi a concursului.

PPS. Participarea mea la STEV e un motiv în plus să răspund în continuare invitaţiilor de acest gen :)

PPPS: Click pe poze, dacă vreţi să le vedeţi mai mari!

***