ne dezbrăcăm în pielea goală

Acum mulţi ani, copil fiind, am asistat de la balcon, la o scenă care m-a intrigat, dar ale cărei semnificaţii depline nu le-am desluşit atunci. Un tânăr şi-a dat jos toate hainele, strigând cu o  notă de disperare, că n-a furat nimic. A rămas aşa cum l-a făcut maică-sa, agitându-şi în mână chiloţii. Nu părea să aibă o problemă cu asta, deşi în jurul lui se strânsese, aşa cum era de aşteptat, ciopor de oameni, locuitori ai unui cartier altminteri linştit. Era mult mai preocupat să demonstreze că acuzaţiile care i se aduseseră (nu ştiu de către cine) nu sunt adevărate. Că nu luase nimic ce nu-i aparţinea. Şi dovada stătea în goliciunea lui totală, în faţa unor necunoscuţi.

Zilele acestea, mai ales în timpul vizitei premierului la Bruxelles, am avut senzaţia de déjà-vu. Parcă o naţiune întreagă se dezbracă, disperată, în pielea goală, încercând să arate străinătăţii că n-a furat nimic şi că dorinţa de a decide dacă merge mai departe cu actualul preşedinte e nu numai legitimă ci şi firească, ţinând cont de evoluţia relaţiei dintre acesta şi poporul său în ultimii 8 ani. Exact ca bărbatul acela, ne umilim în faţa “judecătorilor” externi, montaţi de acuzaţii prea puţin analizate, ne punem fruntea în ţărână şi cerem control profund şi extins. Sigur, la o analiză mai serioasă, toate acele incriminări ajunse la urechea mai-marilor europeni ar fi fost tratate nuanţat, cu mai multă reţinere şi echilibru. Dar cine are timp de analize? Cine ştie realităţile şi legile româneşti şi, mai ales, câţi din cei care se declară îngrijoraţi de soarta ţărişoarei noastre, au trecut vreodată printr-un regim ca cel al lui Traian Băsescu, discreţionar şi sufocant, care a avut grijă să-şi aservească justiţia, serviciile secrete şi “intelectualii”, portavoci atât de folositoare? Câţi dintre ai au timpul şi răbdarea de a desluşi iţele unei legislaţii româneşti confuze şi contradictorii, intenţionat lăsate aşa mai ales de cel care a profitat cel mai mult de asta în ultimii ani? Cine are informaţiile necesare ca să se întrebe pentru o secundă de ce acum e nevoie de 50% + 1, prezenţă la vot, când acum 5 ani,  în aceeaşi ţară, în aceeaşi situaţie, au fost suficienţi 44%?

Maşinăria, extrem de puternică şi bine pusă la punct, de zgomote şi manipulări a lui Traian Băsescu a isterizat o Europă întreagă. Acuzele, mitraliate la foc automat, prin toate canalele bine unse în timp de fidelii preşedintelui au bulversat demnitarii comunitari, obişnuiţi cu spălatul rufelor în familie şi nu cu expunerea lor în piaţa publică, ca să vadă tot norodul petele de sânge, probă a trâmbiţatului viol. Oameni de lume, nu pune niciunul mâna ca să vadă că e doar vopsea.

Şi-atunci, ne punem în genunchi şi ne dezvinovăţim, aproape că ne cerem iertare că am îndrăznit să vrem să ne decidem singuri conducătorii şi solicităm percheziţia care să ne exonereze. Vrem comisie de control ca să se asigure occidentul că dorinţa românilor de a scăpa de tot ce a însemnat regimul ultimilor ani e pe bune şi nu o invenţie a lui Ponta şi Antonescu (Voiculescu, Năstase, Hrebenciuc bla, bla, bla…).

Nu-mi place de loc asta. Ne întoarcem în epoca Înaltei porţi, când domnitorii tremurau de frică ca nu cumva vreun boier cu dare de mână să ungă cum trebuie demnitarii otomani, pentru a smulge din mâna Sultanului nu doar firmanul, ci şi moartea celui care nu ştiuse să-şi construiască relaţiile necesare pentru a supravieţui la putere. Sigur, atunci când faci parte dintr-o construcţie ca Uniunea Europeană, nu mai poţi închide uşa dormitorului în care se bat soţii, liniştit că nimeni nu va interveni. Dar nici nu e normal să te dai de ceasul morţii şi să-ţi vânturi chiloţii ca să arăţi de ce unul dintre ei, după ce şi-a înşelat, agresat, minţit, desconsiderat, umilit partenerul timp de 8 ani, urlă acum ca din gură de şarpe că acesta vrea, pur şi simplu, să divorţeze.

PS. Chiar nu e nicio minte limpede la Bruxelles, care să se întrebe de ce, după ce a umplut cancelariile vestice, prin goarnele lui „intelectualiste”, de zbierete isterice că e agresat preşedintele şi statul lui de dreapta, Băsescu e primul care spune acum că, de fapt, n-avem nevoie de nicio monitorizare?!

***

Dacă ţi-a plăcut, poate te-ar interesa şi aceste articole:

– referendumul nu e despre ceilalţi
– manipulare la tot neamu’
– vara asta se poartă alba-neagra
– mai alb nu se poate
– de bună voie şi nesiliţi de nimeni
– e lovitură de stat, monşer, parol!
– cine seamănă vânt, culege furtună