Adulatorii locatarului de la Cotroceni îşi freacă mâinile de satisfacţie, aflând că idolul lor “i-a tras-o iar” lui Ponta, păcălindu-l să semneze pactul de coabitare. Adică premierul e un papagal, un naiv, un credul, nu e bărbat precum marinarul propulsat şi păstrat în fruntea statului de fascinaţia românilor pentru gherţoi mitocani care dau capete în gură oamenilor mari şi doar palme peste faţă, copiilor. Care nu cad sub masă după o tonă de alcool, nu se tem să se urce la volan după câteva pahare şi nu au nicio problemă să-şi promoveze public “favoritele”, caracteristici fireşti, ba chiar obligatorii, nu-i aşa, oricărui mascul mioritic ce se respectă.
Category Archives: viaţa cetăţii
atunci când evreii şi arabii refuză să fie inamici!
E din nou tensiune în Orientul Mijlociu. Curge din nou sânge nevinovat. Mor iar oameni doar pentru că s-au născut de o parte sau de alta a unui zid sau a unei graniţe, în familii cu o anumită moştenire religioasă. Nimic nu pare să poată pune capăt acestui conflict atât de vechi. Şi, ca de obicei în aceste perioade, lumea s-a-mpărţit în două. Cetăţeni din cele mai îndepăratet colţuri iau partea uneia sau alteia dintre părţi. Uneori cu aceeaşi agresivitate cu care se desfăşoară ostilităţile reale. Evident că există multă manipulare în presa internaţională, în funcţie, desigur, de interese şi sursa banilor. M-am abţinut să fac vreun comentariu pe această temă, deşi cred că ştiu suficiente detalii despre istoria şi caracteristicile conflictului. Sau poate, tocmai de aceea. Mi s-ar părea jenant să împart eu vini, în condiţiile în care nu trăiesc acolo şi nu sunt nevoit să trăiesc cu frica în sân că aş putea muri într-un atentat sau într-un bombardament.
când sunt deştept pe facebook (1) :))
Pentru că, uneori, îmi place de mine şi cred că am umor, sau cel puţin o ironie ceva mai fină, şi un simţ de observaţie destul de dezvoltat, am decis să nu las să se piardă toate statusurile mele, geniale desigur :)))), în gaura neagră care e facebookul. Aşa că, din când în când, le voi strânge şi le voi posta, spre păstrare, pe blog.
mulţi mai sunteţi, măi dreptacilor!
În timp ce candidatul stângii ar da orice să găsească un înlocuitor decent care să alerge în locul lui în cursa prezidenţială din toamnă, pe partea opusă se înghesuie din ce în ce mai mulţi politicieni convinşi că ei sunt miezul din dodoaşcă, purtătorii în suflet şi-n simţiri ai valorilor de dreapta cu care să-i seducă pe români. Mai mult şi mai amuzant, cu cât se unesc mai tare partidele, partiduleţele şi partiduţicile de dreapta, cu atât se-nmulţesc cei care se visează înlocuitorii actualului locatar de la Cotroceni. Norocul lor că mai sunt puţine luni până la alegeri, că ar fi avut mai mulţi candidaţi decât membri. Să-i numărăm coane Fănică, să-i numărăm…
de ce-or vrea toţi să fie jurnalişti?
Acum ceva ani, nu chiar puţini, aproape în fiecare săptămână eram abordat de vreun părinte cu solicitarea de a-i medita copilul care voia să dea la jurnalism. Nu, nu la limba română, ci la… creativitate. Inutil le spuneam că e o aberaţie, creativ eşti sau nu, nu poţi fi învăţat să fii astfel. Aşa cum nu poţi fi învăţat să ai imaginaţie. Sau să fii inteligent. Ei insistau şi eu îi refuzam. Pe lângă ei, la foarte multele întâlniri cu liceenii, ocazionate de acţiunile ong-ului pe care îl conduc, mi se cerea sfatul legat de examenul de admitere la jurnalism. Tuturor le răspundeam invariabil că ar fi bine să se gândească la altă facultate. Ceea ce, evident, năştea mirări sau chiar perplexităţi. Ba chiar un puşti m-a acuzat că le recomand asta pentru că mi-e teamă de competiţie :))
crinule, ai reuşit, într-un final, să te-nfrângi!
Au românii o vorbă cu vaca năroadă care, odată mulsă, dă cu copita în ciubărul plin cu lapte. Nu ştiu ce-mi veni să mă gândesc la ea în zilele astea în care crin a terminat de aruncat din căruţă toţi sacii pe care-i suise acolo cu multă trudă, strâns din dinţi şi mânuire meşteşugită de vorbe. Învingătorul surpriză al lui Tăriceanu, outsiderul revelaţie la prezidenţialele din 2009, oratorul captivant, vârful de lance al mişto intitulatei revoluţii a bunului-simţ, co-artizanul celei mai mari alianţe politice româneşti şi, până nu demult, mai-mult-ca-sigur-viitorul-locatar-al-Cotrocenilor, a devenit în doar câteva luni doar… fostul…
