crinule, ai reuşit, într-un final, să te-nfrângi!

Au românii o vorbă cu vaca năroadă care, odată mulsă, dă cu copita în ciubărul plin cu lapte. Nu ştiu ce-mi veni să mă gândesc la ea în zilele astea în care crin a terminat de aruncat din căruţă toţi sacii pe care-i suise acolo cu multă trudă, strâns din dinţi şi mânuire meşteşugită de vorbe. Învingătorul surpriză al lui Tăriceanu, outsiderul revelaţie la prezidenţialele din 2009, oratorul captivant, vârful de lance al mişto intitulatei revoluţii a bunului-simţ, co-artizanul celei mai mari alianţe politice româneşti şi, până nu demult, mai-mult-ca-sigur-viitorul-locatar-al-Cotrocenilor, a devenit în doar câteva luni doar… fostul…

Cum a reuşit omul acesta să distrugă tot ce-a construit în ultimii ani va rămâne, cred, un mister niciodată complet descifrat. Sigur, putem da vina pe sfătuitorii proşti sau rău intenţionaţi. Sau pe cercuri oculte cu interese absconse. Dar cred că e vorba mai degrabă de orgoliu, de lipsă de echilibru, de toane, de necolegialitate faţă de partenerii de drum şi, de ce nu, de incapacitatea de a gestiona tensiunea, nerăbdarea, temerile şi incertitudinile care apar când eşti almost there!

De teamă ca pesediştii ipocritţi să nu-i tragă de sub picioare covorul roşu spre Cotroceni, a ajuns să-l strângă singur şi să i-l pună în braţe lui Iohannis.  În loc de statuie la intrare şi recunoştinţă veşnică a liberalilor pentru c-a reuşit să ducă partidul la cel mai mare număr de aleşi în parlament, s-a trezit că aceştia îl ajută entuziaşti să-şi strângă mai repede lucrurile din birou. Şi, în loc de preşedintele tuturor românilor, va ajunge un exemplu de ratare, capitol obligatoriu în cărţile recomandate viitorilor oameni politici.

Azi, acceptând înfrângerea cu juma’ de gură, a strecurat pe plecare un “vom vedea ce se mai întâmplă”. Un fel de “nu e gata până nu cântă grăsana”, după cum spun englezii. Nu ştiu eu cam cine ar putea fi respectiva, dar dacă antonescu visează că justiţia îl va opri pe Iohannis să candideze, pe motiv de ANI, şi că liberalii înfrăţiţi, naţionali şi democraţi, se vor îngrămădi să-l implore în genunchi să-i conducă spre înfrângerea lui Ponta… se înşeală. Şi, chiar presupunând că aşa ceva ar fi posibil, să-ţi imaginezi că electoratul fezandat mai multe luni pentru neamţ te va prelua din zbor şi te va purta spre victoria finală… e doar o nouă dovadă că ai meritat tot ce ţi s-a-ntâmplat.

Şi, la final, am şi eu o curiozitate… crin, dacă nu te-ar fi interesat deloc preşedinţia şi ai fi încercat din răsputeri să nu fii candidatul nimănui, crezi că ai fi reuşit la fel de bine?