Eu nu cred că lui Mircea Badea îi e frică să se bată. Cu oricine. Chiar şi cu cineva care l-ar face una cu pământul în 5 secunde. Ba, din contră, cred că este suficient de orgolios şi are destule ţigle dezaliniate încât, dacă i se pune pata, să intre într-o altercaţie, chiar şi cu gândul de “a muri cu celălalt de gât”, după cum, aşa frumos spuneau străbunii noştri. De aceea, nu cred că a evitat o confruntare fizică în “scandalul” (eu prefer să-i spun circul) motocicliştilor, din laşitate.
Category Archives: viaţa cetăţii
facultatea, tichie de mărgăritar
Mult timp după revoluţia din ’89, ridicam încă sprânceana când auzeam vreo ştire despre “un student” care a furat, a dat în cap cuiva sau s-a drogat. Rămăsesem cu reflexul de gândire al anilor adolescenţei mele, în care să fii student nu era un lucru chiar la-ndemâna oricui. Cam trebuia să te ţii de carte şi să laşi distracţia, iar facultatea era un pas mare spre maturizare şi nu un pretext de a mai sta acasă, pe banii babacilor. De aceea, apartenenţa la această categorie implica şi un fel de responsabilitate faţă de imaginea de aproape-intelectual pe care o aveai în ochii celorlalţi.
când sunt deştept pe facebook (2) :))
A mai trecut ceva vreme şi am strâns din nou câteva din “manifestările” mele de pe facebook, cele la cald, nu trecute prin laboriosul proces de argumentare şi stilizare de pe blog. Mă întreb dacă, recitindu-le peste mulţi ani, îmi voi da seama la ce se refereau :)
numai în România (8)
Nu ne mirâ foarte tare știrile despre golănași care iau mașina babacului la o plimbare, chiar dacă nu au carnet. Sau nici 16 ani. Uneori ele sunt însoțite de imagini dramatice cu fiare contorsionate și cadavre întinse pe câmp. Nici când auzim de vreun cocalar care gonește cu merțanu’, chiar dacă a picat mereu la examenul auto, nu ridicăm prea mult sprânceana. Într-o țară în care uciderea unor oameni pe șosele se pedepsește prea rar cu închisoarea și mai niciodată cu ridicarea dreptului de a șofa, să conduci un vehicul fără să ai în buzunar micuțul dreptunghi de plastic roz pare o copilărie și nu o încălcare gravă a legii.
udrea se sacrifică pentru echipa dreptei
Se pot spune multe despre Elena Udrea, dar că “e proastă” nu poate fi unul dintre ele. Chiar şi numai dacă ne gândim că idolul “intelectualilor” români nu putea să preţuiască atât compania ei doar pentru că ştie să facă sarmale, să dea cu mopul şi să fluture bileţele roz. Aşa că e greu de crezut că determinarea ei de a candida la preşedinţie e o dovadă a lipsei de luciditate. Dimpotrivă.
fotografii şi poezii deosebite pentru voi
De 13 ani, mă străduiesc (alături de prietenii mei, Iuliana şi Cristian) să ofer tinerilor talentaţi un univers în care nu doar să se întreacă, ci să şi comunice, să se descopere, să împărtăşească. Un loc în care să fie apreciaţi şi încurajaţi. Numele lui este LicArt şi este cel mai mare concurs de arte destinat liceenilor din România. Abia ce s-a-ncheiat ediţia a 13-a (peste 1500 de participanţi), cu desemnarea câştigătorilor celor două secţiuni: fotografie şi poezie. Vă invit să le admiraţi creaţiile şi vă rog să le împărtăşiţi cu prietenii voştri. E timpul să vorbim mai mult despre tinerii deosebiţi de lângă noi! Şi să facem mai mult pentru ei!
