Anumite idiosincrazii care mă împiedică să dau bani ca să văd dacă nu cumva o să-mi placă nişte experimente cu pretenţii teatrale făcute în decor simbolic cu nişte texte asezonate “publicului” contemporan, m-au privat în ultimii ani de contactul direct cu aşa numitul “teatru independent”, adică cel care se desfăşoară, de obicei, în acompaniament de pahare şi în atmosfera misterioasă a vălătucilor de fum de ţigară. Aşa că scoţianul din mine, dornic de experienţe culturale neconservatoare, s-a bucurat când a aflat că un mall are iniţiativa de a plăti nişte tineri (presupun) actori şi regizori pentru a-şi prezenta creaţiile unor spectatori dornici de sampling cultural. Ce alt prilej mai bun de a petrece o sâmbătă seara, într-un spaţiu neconvenţional, urmărind o piesă de teatru care nu poate decât să-ţi deschidă apetitul, pentru ca, data viitoare, să şi plăteşti pentru o experienţă similară?
Category Archives: viaţa cetăţii
precedent periculos! cică îi discriminezi pe credincioşi dacă “ataci” biserica!
Societatea românească tocmai a înregistrat o premieră în domeniul drepturilor omului. Ceea ce, cred eu, va constitui un precedent periculos. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis să amendeze un ziar pentru că a găzduit, anul trecut, un articol al unui blogger, Alex Dumitriu, în care acesta critica Biserica Ortodoxă pentru că se opune cercetării în domeniul celulelor stem. Printr-o decizie rămasă definitivă prin necontestare, CNCD a constatat existența faptei de discriminare religioasă!
numai în România (7)
De obicei, poveştile de la această rubrică au şi o doză de amuzament. Reflectă tare ale populaţiei autohtone care pot trezi şi zâmbete prin absurdul sau penibilul lor. De data aceasta, situaţia e diferită. Pentru că e dramatică. Pentru că aşa ceva n-ar trebui să se întâmple nicăieri în lume, cu atât mai puţin într-o ţară europeană. Pentru că, înainte de a evada pe meleaguri străine în căutare de respect pentru profesionalismul lor, unii medici ar trebui să se întrebe dacă îl merită. Şi dacă ei l-au arătat pacienţilor lor, aşa cum le cere nu doar statutul, ci şi calitatea de om.
n-aveţi vreun primar japonez, să-l punem preşedinte?
Am considerat mereu Japonia ca fiind leagănul unei mari civilizaţii. Începând cu cărţile adolescenţei ale lui James Clavell şi ajungând până la filme precum Okuribito, detaliile despre societatea niponă m-au fermecat întotdeauna, poate şi pentru că unele dintre ele rămân, ca european, ermetice. Sunt lucruri care nu-mi plac, precum cruzimea cumplită de care au dat dovadă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar, una peste alta, oamenii Ţării Soarelui Răsare rămân pentru mine un etalon de civilizaţie, şi acum nu mă refer la cultură şi tradiţie, ci la nivelul de educaţie şi respect pentru ei şi pentru ceilalţi, la regulile de convieţuire.
nu contează ce-ai în cap, ci ce diplomă ai să arate asta!
Am dat întâmplător peste o ştire interesantă, dar veche, de dincolo de Ocean, care, aici, în ţara imposturii, nu a ajuns. Suntem atât de obişnuiţi cu cei care se pretind a fi ceea ce nu sunt, cu atâtea “vedete” de carton şi silicon, cu atâţia “intelectuali” de mucava, cu atâţia lideri de opinie ale căror obiectivitate, inteligenţă şi cultură generală au ceva în comun cu genunchiul broaştei, încât am ridica sprâncenele a mirare doar dacă, să zicem, s-ar afla că gonflabila omniprezentă la televizor e, de fapt, bărbat. Dar să vă spun despre ce e vorba…
bătaia e ruptă din raiul proştilor
Ce să facă parveniţii români cu banii? Mai ales dacă-şi iubesc odraslele ca pe ochii din cap? Le trimit la o grădiniţă privată, nu-i aşa? Că la cea de stat le pute totul şi, apoi, cum s-ar diferenţia ei de cei rămaşi la coada vacii, dacă nu prin cheltuitul ostentativ şi, de multe ori, aberant!? Şi, pentru că sunt nişte inteligenţi, cum altfel ar fi făcut un purcoi de biştari, nu se interesează deloc de condiţiile, legalitatea, dotarea, personalul grădiniţei. Cel mai probabil, au ales-o pe principiul “a lu’ Veta merge acolo, ce, noi suntem mai rupţi în cur? Să-l trimitem şi pe Gigel tot acolo. Şi să dăm nişte bani ca să-l pună pe un scăunel mai înalt, că noi nu suntem fitecine!”
