Pentru sănătatea mea mintală și pentru păstrarea integrității nervilor, atât câți mi-au rămas după 10 ani de regim imund, îmi propusesem să evit orice contact cu rămășițele acestuia. Așa cum, pentru binele corpului meu, mi-am impus să nu mai calc în niciun local în care nu există condiții decente pentru nefumători. Din păcate, așa cum de fumul cancerigen nu scapi nici măcar în mijlocul unui parc, nici mizeria pe care continuă s-o emane reprezentanții de seamă ai ultimului deceniu n-o poți evita, dacă ai un contact minim cu mass-media. Și eu trebuie să am, nu doar din motive profesionale.
Category Archives: viaţa cetăţii
musiu președinte, nu vă enervați!
Ce făcurăți, domnule? Vă ieșirăți din pepeni? Pe nepusă masă și în văzul străinilor? Acum, eu nu cred că vi s-a urcat așa repede președinția la cap, cum zic răuvoitorii. Din câte am văzut, sunteți destul de înalt. Și nici că erați obișnuit și ca primar să vi se ia haina la urcarea în mașină și ați crezut acum, pentru o clipă, că a scrântit-o vreun angajat cu salariul minim pe economie. Mie îmi pare rău că dați apă la moară celor care ziceau că sunteți arogant. Sigur, mult mai puțini decât cei care vă ridicau în slăvi cumpătarea în vorbă și-n gest, semn clar, spuneau ei, al echilibrului atât de necesar funcției pe care ați câștigat-o în entuziasm popular.
cât încasează televiziunile din proxenetism?
În acest haos general provocat de întredeschiderea ferestrelor bordelului național patronat de politicieni, afaceriști, servicii secrete și ”jurnaliști”, a trecut aproape neobservată o altă bombă – n-o să vă vină să credeți – dați click aici pentru că sunteți proști – o să vă cadă chiloții când o să auziți asta – kind of (sau gen, în traducere pentru cei care sper că doar s-au rătăcit pe acest blog). O incursiune a oamenilor legii în lumea mult mai mundană a prostituției carnale. Câteva subrete ale emisiunilor tabloide de la posturi mari de televiziune au fost săltate și duse la poliție ca să spună cu vorbele lor ce fac în puținul timp liber pe care extenuanta muncă de ”vedetă” li-l permite.
hai sictir, familistule!
În această nebunie generală, cu turnătorii, arestări, acuzații încrucișate, dezvăluiri care abia fac o spărtură în perdeaua de fum și de zgomote cu care propaganda ultimilor 10 ani a mascat ”statul de drept” asamblat de băsescu și camarila lui, toată lumea așteaptă ca fostul locatar de la Cotroceni să iasă și să spună ceva. Eventual că el n-a știut nimic, deși era, după cum îi plăcea să se laude în fața proștilor, cel mai informat om din țară. Sau că l-au înfrânt serviciile. Sau ceva, orice, în fond e vorba de apropiații lui și de perioada în care s-a erijat în stăpân absolut al țării.
Liiceanul otrăvitor
Nu cred să fi citit vreodată, nici măcar pusă de imaginațía unui scriitor în gura unui personaj menit a fi detestat, o mărturisire mai grotescă a propriei abjecții lăuntrice decât cea a lui Liiceanu, în care povestește senin cum, cu 25 de ani în urmă, îngrozit de gândul că augusta-i personă ar putea fi trimisă în neființă de serviciile secrete, a dus vinul primit de la șeful SRI la o întrunire a GDS-ului, unde l-a dat colegilor, așteptând să vadă dacă nu cumva e otrăvit. E atât de halucinant, încât pare ireal. De altfel, am petrecut un timp întrebându-mă dacă nu cumva e vorba de un exercițiu literar, de vreo parabolă cu iz biblic, de vreun artificiu psihologic prin care, inventându-și o astfel de găunoșenie sufletească, va sfârși prin a năuci cititorul cu vreo morală schimbătoare de destine naționale.
dragi expați, eu vă dau soluția, voi dați banii
Ca de obicei, orice articol despre diasporă este în măsură să trezească pasiuni și multe reacții, unele decente, altele mizere, după caracterul și educația omului. Unele lipsite de orice argument, altele articulate și logice, după inteligența fiecăruia. În linii mari, și expații și ”fraierii” rămași în țară se consideră niște victime. Primii consideră că merită compasiune pentru că au renunțat la îndatoririle față de pământul natal, păstrându-și, însă, dreptul de a decide destinul acestuia. Ceilalți nu pricep de ce votul unui fost locatar din bloc are aceeași greutate cu al lor, atunci când trebuie ales administratorul care va gestiona banii pe care doar ei îi plătesc la întreținere.
