Hop și eu! Aș spune ”la spartul târgului”, dar mi-e teamă că e vorba, ca la noi, de bâlci, unde abia au început să fie desfăcute tarabele pe care primadone sau figuranți ai scenei și, mai ales, ai culiselor oligarhiei mioritice s-au apucat să-și etaleze marfa, spre deliciul presei neacoperite și confuzia totală a trecătorilor, care nu pricep ce ”să cumpere” și de la cine. În fiecare zi foști aliați se acuză de câte-n lună și-n stele, iar foști adversari își dau mâna sau condeiul pentru a bălăcări pe cineva, într-un haos atât de straniu, încât pare controlat în detaliu.
Nu știu, zău, ce se-ntâmplă cu Ponta. Nu i-a ajuns corecția aplicată drastic la alegerile prezidențiale de ”tinerii frumoși și liberi” de pe tot cuprinsul globului. Vrea acum să nu mai poată călca în afara granițelor decât cu riscul de a lua o mamă de bătaie la fiecare colț de stradă. A lansat timid ideea că n-ar fi rău ca expații să plătească și ei o contribuție lunară la veniturile țării pe care o adoră. 10 euro! Văleeeeu! Iar devine facebook-ul un spațiu irespirabil și interzis minorilor!
Deși prevăzută de sondaje, victoria în alegerile din Grecia a unui partid de extremă-stânga pare să fi surprins pe multă lume de-a lungul și de-a latul Europei. Și să îngrijoreze, dar asta e altă discuție. Pe mine nu acest lucru m-a mirat, pentru că nu e greu să câștigi când le promiți unor oameni sleiți, dar naționaliști, câini cu covrigi în coadă care să nu asculte de comenzi rostite în nemțește.
Eu nu-l bănuiesc de prostie pe George Maior, fostul director SRI. Nu ajungea, dar, mai ales, nu se menținea în acea funcție timp de aproape un deceniu, dacă nu-l ducea bine mintea. Și, totuși, văd că mulți ”analiști” sugerează acest lucru, prin interpretarea pe care o dau evenimentelor care au dus la demisia lui. Mai toți privesc ieșirile publice din ultima vreme ca pe niște scăpări, ca pe niște greșeli făcute din cauza… ei bine, aici nu prea găsesc ei explicații, de unde și concluzia că de vină ar fi scăderea bruscă a nivelului inteligenței unui om care, în ultimii 8 ani, a stat cât mai departe de luminile reflectoarelor.
Și a fost difuzat și primul interviu acordat unei televiziuni autohtone de către președintele ales și înscăunat. Desigur, a ales postul cu cea mai mică audiență dintre toate, dar probabil a făcut-o sigur fiind că profesionalismul moderatorului n-o să-i pună nicio problemă. Deși, sincer, cred că putea să încerce și cu Antena 3, care, de la o vreme, a devenit cel mai de nădejde aliat media al său, fiint preocupată să-l scuture de scamele băsiste care i s-ar fi putut agăța, din greșeală, de costum. Așadar, după ce a vorbit cititorilor, ascultătorilor și telespectatorilor din diverse colțuri ale lumii, s-a decis să se adreseze și românilor. Înregistrat, desigur, ca să fie totul mai dinamic.
Dacă tot nu mai avem președinte certăreț, iar chiloții ”vedetelor” sunt încă în vacanță, era timpul să izbucnească o nouă agitație pe scena publică românească. Televiziunile se înghesuie să se îngălbenească, iar știrea zilei e… cursul francului elvețian! Oameni care habar n-aveau cu ce-și plătesc paznicii văcuțelor mov pita și ceapa luate de la supermarket, își încep discuțiile la serviciu cu ”ai văzut, tu, cât s-a făcut francul elvețian?”. Te întrebi dacă nu cumva România e pe cale să-l adopte ca monedă națională.