musiu președinte, nu vă enervați!

Ce făcurăți, domnule? Vă ieșirăți din pepeni? Pe nepusă masă și în văzul străinilor? Acum, eu nu cred că vi s-a urcat așa repede președinția la cap, cum zic răuvoitorii. Din câte am văzut, sunteți destul de înalt. Și nici că erați obișnuit și ca primar să vi se ia haina la urcarea în mașină și ați crezut acum, pentru o clipă, că a scrântit-o vreun angajat cu salariul minim pe economie. Mie îmi pare rău că dați apă la moară celor care ziceau că sunteți arogant. Sigur, mult mai puțini decât cei care vă ridicau în slăvi cumpătarea în vorbă și-n gest, semn clar, spuneau ei, al echilibrului atât de necesar funcției pe care ați câștigat-o în entuziasm popular.

Și-apoi, doctorii spun că nu e bine să ne enervăm. Crește tensiunea și asta ar putea dăuna grelei misii de schimbare din temelii a societății românești. Da, știu, cu protocolul nu te joci. Dar parcă nici nu a fost așa motiv de draci, că nu trecuse nimeni cu mașina peste piciorul dvs.

Și, domnule președinte, făceți-vă rost de niște talibani serioși. Transferați-i pe cei ai predecesorului dvs., ei sunt bine antrenați pentru astfel de situații. Că pupinklaușii aștia de acum sunt caraghioși. Se chinuie atât de tare să se convingă singuri că au făcut bine votându-vă, încât argumentele lor au ajuns să frizeze ridicolul. Acum sunt convinși că țâfna dumneavostră a fost, de fapt, o lecție dată francezilor că nu ”merge și așa”! Alții susțin, dimpotrivă, că a fost un gest de demnitate națională, că nu ați reacționat în numele dvs., cunoscute fiindu-vă modestia și calmul specific ardelenilor, ci în numele poporului pe care-l reprezentați. Adicătelea, gafa protocolului galic a fost, de fapt, un afront adus românilor, dovedind o lipsă de respect pentru națiunea care tresaltă de bucurie de fiecare dată când cineva își aduce aminte că Bucureștiul era botezat, pe vremuri, Micul Paris. Și, evident, dumneavoastră, spontan, ați vrut să le atrageți atenția că așa ceva nu se face și că e cazul să învețe de la noi cum stă treaba cu lucrul bine făcut.

Eu, unul, sincer, nu sunt dezamăgit. Puțin surprins, da. Dar, în final, m-am bucurat tare mult că nu v-ați simțit atât de ofensat încât să vă rotiți încet pe călcâie, să vă urcați înapoi în avion și să vă întoarceți cu fruntea sus acasă. Cred că nici măcar francezii n-ar fi avut atât vin încât să-și poată îneca rușinea în el.

PS. Da’ paltonul, domnule, paltonul cu ce v-a greșit? Că spun sursele că sunteți atât de supărat, încât ați decis să nu-l mai îmbrăcați niciodată.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Comentarii anormale la o situatie anormala . Toti tiriplicii cu ochii dupa teroristi dar fara sa se uite la cel pazit . In plus francezii sunt aroganti genetic , nu e nimik nou . Totusi trebuie pastrat un oarecare echilibru . Nu ala cu intorsul celuilalt obraz ca ar fi prea de tot dar se putea trata situatia (din partea lui KWI) cu mai mult calm si cu mai putina tzafna . Pai daca in 2 luni a ajuns la gesturi din astea peste 3 ani cum o sa fie?

    2. Incidentul petrecut in Franta, pare sa aiba o conotatie politica.Probabil, un gest de dispret fata de Romania, sau,fata de dl. presedinte. Indiferent care ar fi fost scopul gestului respectiv, presedintele ales,nu a dat dovada de diplomatie,,si nici nu poate fi vorba de o impunere fortata, cu trimitere la bunele maniere ce tin de protocol. Educatia si caracterul, influenteaza foarte mult, comportamentul unei personae, in situatii de criza.Nu vreau sa umbresc imaginea d-lui Iohanis, dar, si in campanie, s-au observant lipsuri si incompatibilitati cu functia pentru care a candidat .Este o persoana ambitioasa, care doreste sa castige, indifferent prin ce mijloace,dar, nu cred, pentru interes national. Doreste toata puterea , are inclinatii de dictator,si intentioneaza sa detina parghiile statului, pentru siguranta reusitei personale. Intr-un fel, seaman cu fostul, ceea ce nu impune respectul Europei, fata de tara noastra.

    3. Sincer sa fiu cu mine insumi. Nu mi-a placut lipsa de ” atentie ” fie fin patrea franceza, fie din partea ambasadei noastre. Si apoi, poate sunt cam depasit, dar nu-mi plac ironiile pe ” seama ” mea ! Sa nu uitam ca presedintele ( indiferent cine este ) ma reperzinta pe mine , poporul meu si tara mea. Dambla.

    4. Excelent! Ati prins exact ce trebuia. In final, domnnul presedinte si-a luat paltonul inapoi, ca sa zic asa:)